„Îmi Iubesc Nepoții, Dar Stilul de Parenting al Nurorii Mele Este un Coșmar”

Am prețuit întotdeauna familia mai presus de orice. Când fiul meu, Mihai, s-a căsătorit cu Georgiana, am fost încântată să o primesc în familia noastră. La scurt timp după aceea, m-au binecuvântat cu doi nepoți frumoși, Andrei și Clara. Sunt copii încântători, plini de energie și curiozitate. Cu toate acestea, bucuria mea este adesea umbrită de modul în care Georgiana îi crește.

Georgiana crede că copiii ar trebui răsfățați și lăsați să facă ce vor. Această filozofie a transformat casa lor într-un mediu haotic. De fiecare dată când îi vizitez, Andrei și Clara aleargă prin casă, țipând cât îi țin plămânii și făcând dezordine peste tot. Nu este doar zgomotul; este lipsa totală de disciplină care mă îngrijorează.

Îmi amintesc clar o vizită anume. Am adus niște prăjituri de casă, sperând să petrec o după-amiază liniștită cu nepoții mei. De îndată ce am intrat, Andrei a luat tava cu prăjituri și a fugit, împrăștiind firimituri peste tot. Clara a urmat exemplul, luând o mână de prăjituri și îndesându-le în gură. Am încercat să le amintesc cu blândețe să ceară înainte de a lua, dar au râs și au spus: „Mama a zis că putem face ce vrem!”

Simțindu-mă puțin frustrată, m-am întors către Georgiana, sperând că mă va susține. În schimb, ea a ridicat din umeri și a spus: „Sunt doar copii, lasă-i să se bucure.” Am fost luată prin surprindere. Să se bucure este una, dar asta era haos pur. Am încercat să explic că puțină disciplină nu ar strica, dar m-a ignorat, spunând că sunt prea de modă veche.

Acest tipar a continuat de fiecare dată când îi vizitam. Copiii alergau sălbatic, iar orice încercare de a le corecta comportamentul era întâmpinată cu rezistență din partea Georgianei. Mihai, fiul meu, părea prins la mijloc. Ocazional încerca să intervină, dar Georgiana îl oprea rapid, insistând că metoda ei este mai bună.

Într-o zi, lucrurile au luat o întorsătură mai gravă. Vizitam pentru o cină de familie, iar copiii, ca de obicei, alergau și țipau. L-am observat pe Andrei urcând pe un raft înalt, încercând să ajungă la o jucărie. Am alergat să-l opresc, temându-mă că ar putea cădea. Georgiana m-a văzut și a intervenit imediat, spunând: „Lasă-l. Trebuie să învețe singur.”

Am fost îngrozită. Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi căzut și s-ar fi rănit? Nu puteam să stau și să privesc, așa că l-am ridicat ușor pe Andrei și i-am spus că este periculos. Georgiana a fost furioasă. M-a acuzat că îi subminez autoritatea și mi-a spus că nu mai sunt binevenită în casa lor dacă nu pot respecta stilul ei de parenting.

Am plecat în acea seară cu inima grea. Îmi iubesc nepoții enorm, dar mă tem pentru viitorul lor. Fără o îndrumare și disciplină adecvată, cresc fără să înțeleagă limitele sau respectul. Mă îngrijorează că această lipsă de structură va duce la probleme mai mari pe măsură ce vor crește.

Am încercat să vorbesc cu Mihai despre îngrijorările mele, dar părea sfâșiat. Își iubește soția și vrea să o susțină, dar vede și el problemele cu abordarea lor de parenting. Mi-a promis că va vorbi cu Georgiana, dar nu am văzut nicio schimbare.

Acum, îi vizitez mai rar. Mă doare inima, dar nu pot suporta să privesc haosul și să mă simt atât de neputincioasă. Sper că într-o zi, Georgiana va realiza importanța echilibrului în parenting. Până atunci, nu pot decât să mă rog pentru nepoții mei și să sper că își vor găsi drumul.