„Mama Mea a Ajutat-o pe Fosta Mea Soție, Dar Refuză să o Ajute pe Soția Mea Actuală,” Se Plânge Ethan

Ethan stătea pe marginea patului, uitându-se la telefon. Tocmai terminase o altă conversație aprinsă cu mama lui, Maria. Frustrarea era evidentă în vocea lui în timp ce povestea evenimentele celui mai bun prieten al său, Andrei.

„Poți să crezi, Andrei? Mama mea a ajutat-o atât de mult pe Lidia când eram împreună, dar acum nu vrea să miște un deget pentru mine și pentru Ana,” se plângea Ethan.

Andrei oftă, știind că acesta era un subiect sensibil pentru Ethan. „Ce anume a făcut pentru Lidia?” întrebă el, încercând să înțeleagă întreaga situație.

Ethan trase adânc aer în piept. „Când eram căsătorit cu Lidia, mama mea era mereu acolo pentru noi. Ne-a ajutat financiar, a avut grijă de copii ori de câte ori aveam nevoie și chiar ne-a lăsat să stăm la ea o perioadă când eram între apartamente. Dar acum, când sunt cu Ana, parcă e o altă persoană.”

Andrei dădu din cap în semn de simpatie. „Ai încercat să vorbești cu ea despre asta?”

„Am încercat,” răspunse Ethan, frustrarea strecurându-se în vocea lui. „Dar tot aduce în discuție trecutul, spunând că dacă aș fi plătit pensia alimentară și alocația pentru Lidia cum trebuie, lucrurile nu ar fi fost atât de dificile acum.”

Andrei ridică o sprânceană. „Este vreun adevăr în asta?”

Ethan ezită înainte de a răspunde. „Adică, am avut dificultăți să țin pasul cu plățile uneori. Dar nu e ca și cum nu am încercat. Și acum, cu Ana și cu noul nostru copil pe drum, chiar avem nevoie de ajutor.”

Camera căzu într-o tăcere apăsătoare în timp ce Andrei procesa ceea ce spusese Ethan. „Și ce a spus mama ta când ai întrebat dacă tu și Ana puteți să vă mutați la ea?”

Fața lui Ethan se întunecă. „A refuzat categoric. A spus că nu are spațiu sau energie să se ocupe de noi acum. Parcă mă pedepsește pentru greșelile din trecut.”

Andrei se lăsă pe spate în scaun, încercând să găsească cuvintele potrivite. „Poate că încearcă doar să te învețe o lecție, Ethan. Poate crede că e timpul să te descurci singur.”

Ethan clătină din cap. „Înțeleg asta, dar nu e corect față de Ana. Ea nu a făcut nimic greșit. Și acum suntem blocați într-un apartament mic, abia reușind să ne descurcăm.”

Andrei oftă din nou. „Te-ai gândit să iei legătura cu Lidia? Poate că ea poate ajuta într-un fel.”

Ochii lui Ethan se măriră de neîncredere. „Ești serios? După tot ce am trecut împreună? Nu există nicio șansă să ne ajute.”

„Poate că nu,” concedea Andrei. „Dar ar putea merita să încerci. Nu știi niciodată până nu întrebi.”

Ethan reflecta la sugestia lui Andrei, simțind un amestec de furie și disperare. Știa că prietenul lui încerca doar să ajute, dar ideea de a cere ajutorul Lidiei părea ca o recunoaștere a înfrângerii.

Zilele s-au transformat în săptămâni, iar situația lui Ethan devenea din ce în ce mai disperată. Facturile se adunau, iar stresul își punea amprenta asupra relației sale cu Ana. Certurile deveneau mai frecvente, iar cuplul odată fericit se îndepărta tot mai mult.

Într-o seară, după o altă ceartă aprinsă cu Ana, Ethan a decis să-și înghită mândria și să o sune pe Lidia. Telefonul a sunat de câteva ori înainte ca ea să răspundă în cele din urmă.

„Ethan? Ce vrei?” Vocea Lidiei era rece și distantă.

„Eu… am nevoie de ajutorul tău,” recunoscu Ethan, simțind un nod în gât.

A urmat o pauză lungă la celălalt capăt al liniei înainte ca Lidia să răspundă. „Îmi pare rău, Ethan. Nu te pot ajuta. Ai făcut alegerile tale și acum trebuie să trăiești cu ele.”

Apelul s-a încheiat brusc, lăsându-l pe Ethan mai singur ca niciodată. Știa că făcuse greșeli în trecut, dar nu și-a imaginat niciodată că acestea îl vor bântui astfel.

Pe măsură ce lunile treceau, relația dintre Ethan și Ana continua să se deterioreze. Presiunea financiară și lipsa de sprijin din partea familiei își spuneau cuvântul, iar în cele din urmă Ana a decis că nu mai poate suporta.

„Plec, Ethan,” spuse ea într-o seară, împachetându-și bagajele. „Nu mai pot trăi așa.”

Ethan privi neputincios cum Ana ieșea pe ușă, luând cu ea copilul lor nenăscut. Simțea un sentiment copleșitor de eșec și regret, știind că deciziile sale din trecut l-au adus în acest punct.

În cele din urmă, Ethan rămase singur în apartamentul său mic, reflectând asupra alegerilor pe care le făcuse și asupra relațiilor pe care le pierduse. Refuzul mamei sale de a-l ajuta fusese o lecție dureroasă despre responsabilitate și consecințe, una pe care o va purta cu el pentru tot restul vieții.