Din Viața Reală: „A Văzut-o pe Fosta Soție la Casă. Era De Nerecunoscută”

Andrei stătea la coadă la supermarket, mintea lui rătăcind în timp ce aștepta să-i vină rândul la casă. Era o după-amiază tipică de sâmbătă, iar magazinul era plin de activitate. El aruncă o privire în jur, luând în seamă priveliștile și sunetele familiare ale supermarketului. Deodată, ochii lui s-au oprit asupra unei femei aflate câteva raioane mai încolo. Era înaltă, elegantă și emana o încredere greu de ignorat. Când s-a întors ușor, inima lui Andrei a tresărit. Era Elena, fosta lui soție.

Elena arăta complet diferit față de femeia pe care o cunoscuse cu ani în urmă. Părul ei era aranjat în bucle lejere și purta o ținută șic care îi evidenția silueta subțire. Se mișca cu o grație și o eleganță pe care Andrei nu le mai văzuse niciodată la ea. Era evident că îmbrățișase viața, iar viața o îmbrățișase pe ea.

Andrei a simțit un fior de regret în timp ce o privea. Căsnicia lor se terminase într-o notă amară, amândoi simțindu-se răniți și trădați. Întotdeauna crezuse că poate într-o zi se vor regăsi, dar văzând-o acum pe Elena, și-a dat seama cât de mult se schimbase. Părea fericită, mulțumită și complet inconștientă de prezența lui.

Pe măsură ce Elena se apropia de casa de marcat, mintea lui Andrei era invadată de amintiri ale timpului petrecut împreună. Își amintea momentele bune pe care le-au împărțit, râsetele și iubirea. Dar își amintea și certurile, neînțelegerile și durerea care i-au despărțit în cele din urmă.

Elena și-a pus produsele pe banda rulantă și a vorbit amical cu casiera. Zâmbetul ei era radiant, iar râsul ei umplea aerul. Andrei nu putea să nu simtă un sentiment de pierdere în timp ce o privea. Se întreba dacă ea se gândea vreodată la el, dacă îi lipsea vreodată ceea ce au avut.

Casiera i-a înmânat Elenei bonul, iar ea s-a întors să plece. Pe măsură ce trecea pe lângă Andrei, privirile lor s-au întâlnit pentru un moment scurt. Nu era nicio recunoaștere în privirea ei, niciun indiciu de familiaritate. A trecut pe lângă el fără să-i acorde o a doua privire, tocurile ei făcând zgomot pe podeaua de gresie.

Andrei a simțit un nod în gât în timp ce o privea plecând. Și-a dat seama că Elena își continuase viața, lăsându-l pe el în trecut. Nu putea să nu simtă un sentiment de regret pentru ceea ce ar fi putut fi.

Pe măsură ce plătea pentru cumpărăturile sale și ieșea din magazin, Andrei nu putea scutura sentimentul de goliciune care se instalase în pieptul său. Știa că trebuia să meargă mai departe și el, dar era mai ușor de spus decât de făcut. Vederea Elenei stârnise vechi emoții și amintiri pe care încercase să le îngroape.

Andrei a mers la mașina sa și și-a încărcat cumpărăturile în portbagaj. S-a așezat la volan pentru un moment, privind fix volanul în timp ce încerca să-și adune gândurile. Știa că trebuia să lase trecutul în urmă și să se concentreze pe viitorul său, dar era o sarcină dificilă.

Pe măsură ce conducea spre casă, Andrei nu putea să nu repete întâlnirea în mintea sa. Se întreba cum era viața Elenei acum, dacă era fericită și împlinită. Sperase că ea găsise fericirea pe care nu au putut-o găsi împreună.

Andrei a tras în fața casei sale și a rămas în mașină pentru un moment mai lung. A tras adânc aer în piept și a hotărât să meargă înainte cu viața sa. Știa că nu va fi ușor, dar era hotărât să-și găsească propria fericire.

Pe măsură ce a ieșit din mașină și a intrat în casă, Andrei nu putea să nu simtă un sentiment de închidere. Vederea Elenei din nou fusese dureroasă, dar îi oferise și impulsul necesar pentru a lăsa trecutul în urmă și a îmbrățișa viitorul.