Mi-am ajutat copiii să-și cumpere case, dar când i-am rugat să mă primească la ei, fiica mea a pus pe masă o broșură de cămin
— Apartamentul se poate vinde, mamă. Din banii aceia ai avea condiții foarte bune.
Fiica mea a împins broșura peste masa din bucătărie, chiar peste urma lăsată de cana soțului meu. N-am șters-o niciodată cum trebuie. De trei ani, de când murise, încă puneam uneori două farfurii.
— Eu v-am întrebat dacă mă primiți la voi, am spus. Nu cât face casa mea.
Radu s-a uitat la ceas. Ioana și-a tras broșura înapoi.
Aveam șaptezeci și șase de ani și locuiam de aproape cincizeci în același apartament din centrul Brașovului. Etajul trei, fără lift. Când eram tânără, urcam cu sacoșele, cu un copil de mână și cu celălalt adormit pe umăr.
Acum mă opream la fiecare palier și mă prefăceam că-mi caut cheile dacă trecea vreun vecin.
În ianuarie căzusem în baie. Nu-mi rupsesem nimic, dar stătusem aproape două ore pe gresie, până când vecina, doamna Elena, auzise loviturile în țeavă.
Copiilor le-am spus după trei zile.
— De ce n-ai sunat? m-a certat Radu.
Telefonul era în bucătărie. N-am mai explicat.
După căzătură, mi-a fost frică să intru în cadă. Praful se aduna sub pat, cartofii încolțeau în debara, iar cumpărăturile deveniseră o socoteală: ce pot căra, nu ce mi-ar trebui.
Așa că i-am chemat duminică pe amândoi.
Ioana avea casă în Sânpetru. Radu, la marginea orașului. Nu ceream cameră cu balcon. Un pat, un sertar și să aud pe cineva mișcându-se dimineața.
— La noi chiar nu se poate, a spus Ioana. Fetele au program, eu lucrez uneori până seara. Și cu Sorin… știi că se enervează repede.
— N-aș deranja.
— Nu despre asta e vorba.
Radu și-a frecat fruntea.
— Noi avem rate. Camera liberă e biroul Alinei. Nu putem da totul peste cap.
Cu un an înainte, îmi trimisese o fotografie din camera aceea. O bandă de alergat și două ghivece. Poate între timp devenise birou. N-am întrebat.
M-am ridicat să iau apa. Îmi tremurau mâinile și am lovit paharul de robinet.
— Când v-am ținut la facultate, n-am avut nici noi loc, am spus. Tatăl vostru dormea în bucătărie după schimbul de noapte, ca să puteți învăța.
— Iar începi cu sacrificiile? a izbucnit Ioana.
S-a făcut liniște.
Vânduserăm terenul moștenit de la părinții mei pentru avansul ei. Pentru Radu scoseserăm economiile din bancă atunci când rămăsese fără serviciu. Nu le ținusem socoteala. Până în ziua aceea, chiar nu.
— Nu vă cer banii înapoi. Mi-e frică singură.
Radu a întins mâna spre mine, dar eu strângeam cioburile. M-am tăiat puțin la deget. Ioana mi-a adus un șervețel și a început să plângă.
Au plecat promițând că „găsim o soluție”. Broșura a rămas lângă pâine.
Două zile n-am răspuns la telefon. Nu ca să-i pedepsesc. Nu știam ce să le mai spun.
A treia zi, doamna Elena m-a găsit îmbrăcată cu paltonul, pe scaun. Coborâsem gunoiul și nu mai avusesem putere să mă dezbrac.
— Tu ai nevoie de ajutor zilnic, nu de dreptate, mi-a spus ea.
M-am supărat. După aceea am rugat-o să stea lângă mine cât sun la numărul din broșură.
Am vizitat căminul împreună cu Ioana. Mirosea a supă, nu a dezinfectant, cum mă temusem. O femeie de vârsta mea împăturea prosoape într-un fotoliu. În camera arătată nouă, televizorul mergea prea tare.
— Aici aș putea avea liniște? am întrebat îngrijitoarea.
Pentru prima dată, cineva m-a întrebat ce prefer eu.
Nu era ieftin. Pensia mea nu ajungea. Am hotărât să închiriez apartamentul, iar diferența s-o plătească amândoi copiii. Contractul l-am citit cu ochelarii pe nas, rând cu rând.
— Nu vând nimic, le-am spus. Încerc trei luni. După aceea hotărăsc eu.
Ioana a dat din cap.
— Mamă… îmi pare rău pentru ce-am zis despre sacrificii.
Am lăsat-o să mă îmbrățișeze. N-am putut să spun imediat că e bine. Nu era.
În prima seară la cămin, Radu mi-a așezat fotografia tatălui său pe noptieră. A rămas până după cină, fără să se mai uite la ceas.
Acum vine miercurea. Ioana, duminica. Uneori îi aștept îmbrăcată de la prânz, deși știu că ajung spre seară.
Nu știu dacă un copil este dator să-și primească părintele în casă. Dar cred că un părinte merită să fie ascultat înainte să i se facă bagajul.