Mama îmi spunea să-mi „îmblânzesc” soțul, ca să nu rămână copiii fără tată. În seara în care fiul meu și-a golit pușculița pentru factura la curent, am ales să plec

— Nu lua de acolo. Sunt banii pentru curent.

Radu a închis sertarul cu șoldul și și-a băgat bancnotele în buzunar.

— Îi pun mâine la loc. Iar începi?

Lângă frigider, Matei ținea în mână o fișă de matematică. Avea nouă ani și învățase deja să nu ceară nimic când tatăl lui vorbea pe tonul acela. Din camera cealaltă, Ilinca striga că nu-și găsește pijamaua.

Eu abia venisem din tura de seară. Încă aveam ecusonul magazinului prins de bluză.

— Mâine e ultima zi de plată, am spus.

Radu a oftat, de parcă factura o făcusem eu ca să-l supăr.

— Descurcă-te. Tu oricum le știi pe toate.

A plecat. După câteva minute, Matei s-a întors cu pușculița lui albastră.

— Am optzeci și trei de lei. Ajung, mami?

Atunci am lăsat sacoșa jos. Un iaurt s-a spart pe gresie și nici nu m-am aplecat să-l ridic.

Nu devenise așa peste noapte. La început, Radu lucra în construcții. Venea obosit, dar venea acasă cu pâine, mă întreba ce fac. Când s-a născut Matei, a stat o noapte întreagă cu el în brațe, ca să dorm eu.

De omul acela mă agățasem ani întregi.

Pe urmă au început lucrările abandonate, certurile cu șefii, lunile fără bani. Mereu era altcineva vinovat. Eu îi făceam rost de numere de telefon, îi spălam hainele de lucru, îl trezeam dimineața.

La un moment dat, n-am mai fost soția lui. Eram femeia care îi amintea că are doi copii și o rată.

Luam ture în plus. Sâmbăta făceam curățenie la o doamnă din cartier. Cumpăram încălțăminte copiilor la reduceri și lipeam talpa ghetelor mele.

Radu spunea că salariul meu intră oricum, deci nu murim de foame.

Când Ilinca a făcut febră, am rugat o vecină să stea cu ea până veneam de la serviciu. El era acasă.

— Nu mă pricep la medicamente, mi-a spus.

Dar la telefon se pricepea. Stătea cu el în mână până după miezul nopții.

Mamei îi povesteam pe jumătate. Mi-era rușine, deși nici acum nu înțeleg de ce rușinea era a mea.

— Mai ia-l cu frumosul, Ioana. Bărbatul trebuie îmblânzit.

— Mamă, nu e animal. Știe singur că trebuie să-și crească copiii.

— Vrei să rămână fără tată? Ce-o să spună lumea?

În seara cu pușculița, am sunat-o plângând. Mi-a zis să nu fac scandal din cauza unor bani.

Am închis înainte să-i răspund urât.

A doua zi, am împrumutat bani de la colega mea, Anca, și am plătit curentul. În pauză, am căutat o avocată. Am întrebat întâi cât costă consultația. Pe urmă am întrebat cum se divorțează.

Mă simțeam de parcă făceam ceva pe ascuns, ceva rău. Uite așa ajunsesem.

Am strâns copii după acte, adeverința de venit și cheltuielile copiilor. Am găsit o garsonieră aproape de școală. Mică, cu o canapea extensibilă și o masă zgâriată. Garanția am plătit-o din banii puși deoparte pentru o mașină de spălat nouă.

Când i-am spus lui Radu, a râs.

— Tu? Cu doi copii? Unde crezi că te duci?

I-am arătat copia cererii depuse. Ceream divorțul, stabilirea locuinței copiilor la mine și pensie de întreținere.

Nu mai râdea.

— Îmi iei copiii ca să te răzbuni.

— Nu ți-i iau. Poți să fii tatăl lor și dacă nu mai sunt eu soția ta.

A promis atunci că se angajează. Apoi m-a făcut nerecunoscătoare. Până seara, o sunase pe mama.

Ea a venit când împachetam hainele copiilor în sacoșe.

— Mai gândește-te. O casă se ține greu.

Împătuream un tricou al Ilincăi. Avea o pată care nu mai ieșea.

— Știu, mamă. Eu am ținut-o.

N-a mai spus nimic.

Prima noapte în garsonieră am dormit toți trei pe canapea. Matei m-a întrebat dacă tata știe unde suntem.

— Știe. O să vorbiți mâine.

— Dar dacă se supără?

L-am tras lângă mine.

— Nu e treaba ta să-l împaci.

Acum încă număr banii. Divorțul nu s-a terminat, iar Radu contribuie neregulat. Mama ne aduce uneori mâncare, dar despre despărțire tot vorbește în șoaptă.

Nu ne este ușor. Doar că Matei își lasă iar fișele pe masă, fără să se uite întâi la ușă.

Mă întreb câți ani am confundat răbdarea cu datoria de a suporta orice. Și de ce, când o mamă cere liniște pentru copiii ei, tot ea trebuie să dea explicații?