„L-am Dat Afară pe Soțul Meu ca Să-l Sperii: I-a Plăcut”

Ana stătea pe marginea patului, uitându-se la fotografia de nuntă înrămată de pe noptieră. Ea și Andrei arătau atât de fericiți atunci, dar acum, relația lor era departe de acele zile fericite. Certurile constante și tăcerile reci și-au pus amprenta asupra ei, și se temea că se îndreaptă spre un divorț.

„Nu mai pot trăi așa,” gândi ea. „Poate dacă îl dau afară pentru o vreme, va realiza ce e pe cale să piardă.”

În acea seară, după o altă ceartă aprinsă despre ceva atât de banal precum lăsarea capacului de la toaletă ridicat, Ana a decis să-și pună planul în aplicare. „Andrei, cred că ar trebui să pleci,” spuse ea, încercând să-și mențină vocea fermă. „Am nevoie de spațiu să mă gândesc.”

Andrei o privi surprins, dar nu complet șocat. „Ești serioasă?” întrebă el.

„Da,” răspunse ea ferm. „Am nevoie de timp să-mi dau seama de lucruri, și cred că și tu ai nevoie.”

Spre uimirea ei, Andrei nu a protestat. În schimb, a dat din cap și a început să-și facă bagajul. „Bine, voi sta la Mihai pentru o vreme,” spuse el calm.

Când a ieșit pe ușă, Ana simți un amestec de ușurare și anxietate. Sperase că această separare îl va face să realizeze cât de mult are nevoie de ea, cât de mult o iubește. Dar pe măsură ce zilele se transformau în săptămâni, începu să se îngrijoreze. Andrei părea să se bucure de timpul petrecut departe. Ieșea mai des, petrecea timp cu prietenii și chiar își găsise noi hobby-uri.

Într-o seară, Ana a decis să-l sune. „Hei, ce faci?” întrebă ea, încercând să pară casual.

„Sunt bine,” răspunse Andrei vesel. „Am petrecut mult timp cu Mihai și Radu. Chiar am început o seară săptămânală de poker.”

Inima Anei se strânse. Părea mai fericit decât fusese în ultimele luni. „Îți este dor de mine?” întrebă ea ezitant.

A urmat o pauză la celălalt capăt al liniei. „Desigur că da,” spuse Andrei în cele din urmă, dar tonul lui lipsea de convingere.

Săptămânile s-au transformat în luni, iar Ana se simțea din ce în ce mai descurajată. Îi era teribil de dor de Andrei, dar de fiecare dată când vorbeau, părea mai distant. Într-o zi, a decis să-l viziteze la Mihai.

Când a ajuns, a fost întâmpinată de imaginea lui Andrei râzând cu Mihai și Radu în curte. Găteau burgeri la grătar și beau bere, arătând ca și cum nu aveau nicio grijă în lume.

„Ana!” exclamă Andrei când o văzu. „Ce faci aici?”

„Trebuia să te văd,” spuse ea, încercând să-și rețină lacrimile.

Au intrat în casă pentru a vorbi, dar conversația s-a deteriorat rapid. „Am crezut că acest timp separat te va face să realizezi cât de mult mă iubești,” spuse Ana cu vocea tremurând.

Andrei oftă. „Ana, te iubesc, dar am realizat că sunt mai fericit fără toate certurile și tensiunile.”

„Deci ce înseamnă asta pentru noi?” întrebă ea, temându-se de răspuns.

„Cred că trebuie să luăm în considerare o separare permanentă,” spuse Andrei blând. „Poate chiar un divorț.”

Ana simți că pământul i-a fost tras de sub picioare. Sperase că această separare îi va apropia mai mult, dar în schimb, îi îndepărtase și mai mult.

În timp ce conducea spre casă în acea noapte, Ana nu putea să nu simtă un profund sentiment de pierdere. Încercase să-l sperie pe Andrei pentru a-l face să o aprecieze mai mult, dar în cele din urmă, planul ei eșuase spectaculos. Acum trebuia să adune bucățile unei căsnicii destrămate și să-și dea seama cum să meargă mai departe singură.