„Nu Am Apucat Să-i Spun Mamei Că Sunt Însărcinată”: Mama a Decis să-i Dea Toate Economiile Fratelui Meu

În micul oraș Băneasa, unde toată lumea știa treburile celorlalți, familia Popescu era considerată un pilon al comunității, cunoscută pentru puterea și unitatea sa. Ana și fratele ei, Andrei, au crescut aici, frecventând Liceul Băneasa și participând la evenimentele comunității. Tatăl lor, Ion, fusese o figură respectată în oraș, cunoscut pentru generozitatea și spiritul său bun. Totuși, lupta sa îndelungată cu boala a epuizat familia, atât emoțional cât și financiar.

După ce Ion a murit, lucrurile au început să se schimbe. Durerea era palpabilă, dar mai mult decât atât era schimbarea bruscă în dinamica familiei. Mama lor, Elena, devenise mai retrasă, petrecând ore întregi răsfoind albume vechi de fotografii și gestionând puținele economii rămase după ce facturile medicale au înghițit majoritatea finanțelor lor.

Ana, la 23 de ani, tocmai descoperise că este însărcinată. Aștepta momentul potrivit pentru a-și anunța familia, sperând că aceasta va aduce o bucurie atât de necesară în viețile lor. Totuși, înainte să poată împărtăși vestea, Elena a convocat o întâlnire de familie. Ana credea că acesta ar fi momentul perfect pentru a-și anunța sarcina, dar nu a avut niciodată șansa.

Stând în sufrageria slab luminată, vocea Elenei era mai sumbră decât o auzise Ana vreodată. „Am luat o decizie în privința economiilor,” a început ea, mâinile ei fâțâindu-se nervos cu un colț zdrențuit al pernei de pe canapea. „Voi da restul economiilor lui Andrei.”

Ana a simțit că aerul a fost supt din cameră. Andrei, care fusese mai distant de la moartea tatălui lor, părea la fel de șocat ca și Ana.

„Mamă, de ce?” a reușit Ana să îngâne, mintea ei alergând cu confuzie și durere.

„Andrei a decis că vrea să-și deschidă propria afacere și are nevoie de capital. Este ceea ce ar fi vrut tatăl tău—să-l vadă reușind și ducând mai departe spiritul său antreprenorial,” a explicat Elena, evitând privirea Anei.

„Dar ce se întâmplă cu—” a început Ana, dar cuvintele i s-au oprit. Voia să țipe că este însărcinată, că are nevoie și ea de sprijin, dar nodul din gât o împiedica.

Andrei a fost rapid să justifice decizia. „Ana, știi cât de greu a fost de când a murit tata. Aceasta ar putea fi șansa noastră să schimbăm lucrurile. Promit că îți voi răsplăti.”

Ana a dat din cap, simțind un amestec de trădare și resemnare. A părăsit camera, vestea ei nerostită, inima ei mai grea ca niciodată.

În săptămânile care au urmat, Ana a privit cum Andrei a luat banii și și-a început afacerea. Era un magazin de reparații tehnice, ceva de care Băneasa avea disperată nevoie, sau cel puțin așa susținea Andrei. Ana încerca să fie fericită pentru el, dar prăpastia dintre ei creștea.

Sarcina ei devenea din ce în ce mai greu de ascuns și când în sfârșit i-a spus mamei sale, reacția Elenei a fost dezamăgitoare. „Aș fi vrut să-mi spui mai devreme,” a fost tot ce a spus ea, mintea ei clar preocupată de alte griji.

Ana se simțea din ce în ce mai izolată. Relația ei cu mama și fratele ei era tensionată; își petrecea zilele plimbându-se prin Băneasa, simțind greutatea copilului nenăscut și dezintegrarea familiei sale.

Magazinul de reparații tehnice a eșuat în decurs de un an, incapabil să se susțină în economia mică a Băneasei. Andrei s-a mutat, lăsând în urmă datorii și promisiuni încălcate. Elena, plină de regret, a încercat să-și repare relația cu Ana, dar lucrurile nu au mai fost niciodată la fel.

Ana a născut un băiat frumos, pe care l-a numit Victor, după tatăl ei. Îl ducea adesea la mormântul lui Ion, povestindu-i despre un bunic pe care nu-l va cunoaște niciodată și despre o familie care odinioară era unită. Bucuria maternității era umbrită de tristețe, o amintire a tot ceea ce fusese pierdut în urma deciziilor luate și cuvintelor nerostite.