„La Una Dintre Acele Petreceri, Am Întâlnit-o pe Lili și Mi-am Pierdut Mințile”: Cea Mai Proastă Decizie din Viața Mea. Soția Mea Nu M-ar Ierta Niciodată pentru O Asemenea Trădare

Eu și Andrei ne-am cunoscut în al doilea an de facultate la Universitatea din București. Era una dintre acele după-amiezi reci de decembrie când vântul îți taie haina și te îngheață până la os. Consiliul studențesc se adunase în sala principală pentru a discuta despre viitorul festival de iarnă. Ca de obicei, întârziam—cinci minute, mai exact. Când am ajuns în sfârșit, camera era plină de discuții despre închirierea costumelor pentru eveniment.

De obicei, m-aș fi implicat imediat în conversație, dornic să contribui cu ideile mele. Dar în acea zi, ceva—sau mai degrabă cineva—mi-a atras atenția. Numele ei era Lili. Avea o aură aparte, o prezență magnetică care m-a atras imediat. Râsul ei era molipsitor, iar zâmbetul ei putea lumina cea mai întunecată cameră.

Eu și Andrei eram împreună de aproape doi ani atunci. Eram cuplul tipic de facultate—nedespărțiți, susținători și profund îndrăgostiți. Aveam planuri pentru viitor, vise pe care voiam să le urmăm împreună. Dar în acel moment, toate acele planuri păreau să se estompeze pe măsură ce mă simțeam inexplicabil atras de Lili.

În următoarele săptămâni, mă trezeam căutând scuze pentru a fi în preajma ei. Fie că era vorba de întâlniri de grup sau ieșiri casuale, mă asiguram că drumurile noastre se intersectează. Andrei a observat distragerea mea tot mai mare, dar a pus-o pe seama stresului din timpul sesiunii și al festivalului care se apropia.

Într-o noapte, după o întâlnire deosebit de lungă, câțiva dintre noi am decis să mergem la un bar din apropiere pentru a bea ceva. Andrei avea un curs devreme a doua zi și a ales să se întoarcă la apartamentul nostru. Eu am rămas în urmă, spunându-i că voi veni acasă curând. Aceea a fost noaptea în care totul s-a schimbat.

Eu și Lili am ajuns să stăm unul lângă celălalt, conversația noastră curgând fără efort. Am vorbit despre toate—visele noastre, temerile noastre, trecuturile noastre. Pe măsură ce noaptea avansa și băuturile continuau să vină, liniile dintre bine și rău au început să se estompeze. Înainte să-mi dau seama, eram afară, departe de ochii curioși, împărțind un sărut care părea atât exaltant cât și terifiant.

Vinovăția m-a lovit ca un tren de marfă în momentul în care buzele noastre s-au despărțit. Știam că ceea ce făcusem era de neiertat. Îl trădasem pe Andrei, persoana care avea cea mai mare încredere în mine din lume. Dar în loc să mărturisesc, mi-am îngropat vinovăția adânc în interior și am încercat să pretind că nimic nu s-a întâmplat.

Timp de săptămâni, am trăit o viață dublă—una în care eram iubitul iubitor pe care Andrei îl cunoștea și alta în care eram consumat de sentimentele mele pentru Lili. Greutatea secretului meu devenea tot mai apăsătoare cu fiecare zi care trecea până când a devenit insuportabilă.

Într-o seară, Andrei m-a găsit stând pe canapeaua noastră, privind fix peretele. S-a așezat lângă mine, cu îngrijorarea întipărită pe față.

„Ce e în neregulă?” a întrebat el încet.

Nu am mai putut ține în mine. Cuvintele au ieșit din mine într-un torent de vinovăție și regret. Fața lui Andrei s-a albit pe măsură ce asculta mărturisirea mea. Durerea din ochii lui era ca un pumnal în inima mea.

„Am avut încredere în tine,” a șoptit el, cu vocea tremurând.

Andrei și-a împachetat lucrurile în acea noapte și a plecat din apartamentul nostru. Relația noastră s-a terminat, distrusă de trădarea mea. Lili a încercat să ia legătura cu mine, dar nici pe ea nu am putut să o înfrunt. Greutatea acțiunilor mele distrusese tot ce aveam mai drag.

În cele din urmă, i-am pierdut atât pe Andrei cât și pe Lili. Viața mea a devenit o serie de „ce-ar fi fost dacă” și regrete. Cea mai proastă decizie din viața mea m-a costat totul și nu mai era cale de întoarcere.