„Nepoata Cumpără Tot Felul de Prostii și Le Poartă: Părinții Ei Nu Le Pasă Deloc”

Pur și simplu nu înțeleg moda de astăzi. Tinerii se privesc unii pe alții într-un mod care este de-a dreptul dezgustător. Nepoata mea, Andreea, nu este diferită! Dar ceea ce mă enervează cel mai mult este că părinții ei, fiul meu și nora mea, nu par să le pese deloc.

Andreea are 16 ani și, ca mulți adolescenți, este obsedată de cele mai noi tendințe. Dar lucrurile pe care le cumpără și le poartă sunt de neînțeles. Chiar săptămâna trecută a venit acasă cu o pereche de blugi atât de rupți încât abia acopereau ceva. Și să nu mai vorbim despre topul scurt verde neon care arăta mai degrabă ca o bucată de pânză decât ca un tricou adevărat.

Îmi amintesc când moda era despre eleganță și decență. Purteam haine care ne făceau să arătăm prezentabili și respectabili. Dar acum, pare că scopul este să arăți cât mai extravagant posibil. Andreea petrece ore întregi derulând pe rețelele sociale, uitându-se la influenceri care poartă cele mai bizare ținute. Și vrea să-i imite.

Camera ei este un dezastru, plină de tot felul de prostii pe care le numește „modă”. Sunt grămezi de haine, pantofi și accesorii peste tot. E ca și cum un tornadă ar fi lovit un magazin second-hand. Și partea cea mai rea? Părinții ei nu par să le pese deloc. O lasă să cumpere orice vrea și să poarte orice îi place.

Am încercat să vorbesc cu fiul meu despre asta. I-am spus că obsesia Andreei pentru aceste tendințe ridicole scapă de sub control. Dar el doar a ridicat din umeri, spunând că e doar o fază și că va trece. Nora mea nu e mai bună. Ea crede că e „drăguț” că Andreea se exprimă prin modă.

Dar eu nu văd lucrurile așa. Văd o tânără care s-a pierdut într-o lume a superficialității, încercând să se integreze purtând cele mai extravagante ținute. Și nu e vorba doar despre haine. E vorba despre valorile pe care le învață. Învățând că e în regulă să cheltuie bani pe lucruri frivole și că aparența este mai importantă decât substanța.

Într-o zi, am decis să iau lucrurile în propriile mâini. Am așezat-o pe Andreea jos și am încercat să am o conversație sinceră cu ea. I-am spus despre importanța de a te îmbrăca decent și de a nu te lăsa dus de valul fiecărei tendințe trecătoare. I-am împărtășit povești din tinerețea mea, sperând să o fac să vadă rațiunea.

Dar ea doar a dat ochii peste cap și a spus: „Bunico, nu înțelegi. Așa se îmbracă toată lumea acum. Se numește modă.” Cuvintele ei m-au durut, dar ceea ce m-a durut mai mult a fost realizarea că o pierd în această lume superficială.

Pe măsură ce săptămânile s-au transformat în luni, obsesia Andreei a devenit tot mai puternică. A început să petreacă mai mult timp cu prieteni care împărtășeau dragostea ei pentru moda bizară. Mergeau împreună la cumpărături, revenind cu pungi pline de „must-have”-urile cele mai recente. Notele ei au început să scadă și a devenit mai distantă față de familie.

Am privit neputincioasă cum nepoata mea se îndepărta tot mai mult. Părinții ei rămâneau indiferenți, prinși în propriile lor vieți și cariere. Nu vedeau semnele de avertizare sau alegeau să le ignore.

Într-o seară, Andreea a venit acasă cu un nou tatuaj pe braț – un design mare și colorat care acoperea jumătate din antebrațul ei. A fost picătura care a umplut paharul pentru mine. I-am confruntat din nou pe fiul meu și pe nora mea, implorându-i să ia măsuri înainte să fie prea târziu.

Dar au respins îngrijorările mele, spunând că tatuajele sunt doar o altă formă de auto-exprimare și că exagerez. M-am simțit învinsă, știind că cuvintele mele cădeau pe urechi surde.

Pe măsură ce timpul trecea, alegerile Andreei deveneau tot mai extreme. A început să se înconjoare cu un anturaj mai dur, stând afară până târziu și intrând în probleme. Viitorul ei odată strălucitor părea să se estompeze, umbrit de decizii proaste și priorități greșite.

Aș vrea să pot spune că există un final fericit pentru această poveste, dar nu este așa. Părinții Andreei au continuat să închidă ochii, iar ea a continuat pe un drum care o îndepărta tot mai mult de persoana care fusese odată. Pot doar spera că într-o zi va realiza valoarea adevăratului respect de sine și va găsi drumul înapoi.