„Tatăl Meu Îl Urăște pe Noul Meu Soț: Încearcă Să Întoarcă Fiica Mea Împotriva Tatălui ei Vitreg”

Acum doi ani, am luat una dintre cele mai grele decizii din viața mea: am divorțat de soțul meu, Mihai. Am fost căsătoriți timp de zece ani și avem o fiică minunată, Ana, care acum are opt ani. Divorțul a fost amiabil și amândoi am fost de acord să o creștem pe Ana cât mai bine posibil. Cu toate acestea, tatăl meu, Ion, nu a putut niciodată să accepte sfârșitul căsniciei mele sau noul capitol din viața mea.

După divorț, am cunoscut pe cineva nou—Andrei. Andrei este amabil, iubitor și a îmbrățișat-o pe Ana ca pe propria lui fiică. Ne-am căsătorit anul trecut și, deși Ana s-a adaptat bine la prezența unui tată vitreg, tatăl meu nu a făcut-o. Din momentul în care l-a cunoscut pe Andrei, a fost clar că nu-l aprobă. Făcea comentarii răutăcioase și punea la îndoială intențiile lui Andrei, deși Andrei nu a făcut altceva decât să arate dragoste și grijă atât pentru Ana, cât și pentru mine.

Am încercat să vorbesc cu tatăl meu despre comportamentul său de mai multe ori. I-am explicat că negativitatea lui ne afecta familia și că trebuia să respecte alegerile mele. Dar nu a ascultat. În schimb, a început să-l submineze pe Andrei în fața Anei. Îi spunea lucruri precum „Andrei nu este tatăl tău adevărat” sau „Mama ta a făcut o greșeală căsătorindu-se cu el.” Aceste comentarii o confuzau și o supărau pe Ana, care îl iubește pe Andrei și îl vede ca pe o figură paternă.

Într-o zi, Ana a venit acasă plângând după o vizită la bunicul ei. Mi-a spus că bunicul i-a spus că Andrei nu o va iubi niciodată la fel de mult ca tatăl ei adevărat și că ar trebui să fie atentă în preajma lui. Acesta a fost punctul culminant pentru mine. Nu puteam permite ca tatăl meu să otrăvească mintea Anei și să perturbe liniștea din casa noastră.

L-am sunat pe tatăl meu și i-am spus că nu mai este binevenit în viețile noastre dacă nu poate respecta familia mea. M-a acuzat că l-am ales pe Andrei în locul lui și a spus că fac o mare greșeală. Mi-a frânt inima să rup legătura cu el, dar trebuia să-mi protejez fiica și căsnicia.

De atunci, lucrurile au fost tensionate. Mama mea încearcă să medieze între noi, dar tatăl meu rămâne încăpățânat. Refuză să-și ceară scuze sau să recunoască răul pe care l-a cauzat. Ana își dorește bunicul, dar înțelege de ce a trebuit să luăm această decizie. Andrei a fost incredibil de susținător prin toate acestea, dar pot vedea durerea în ochii lui ori de câte ori subiectul este adus în discuție.

Nu mi-am imaginat niciodată că tatăl meu va reacționa astfel. Am crezut că va dori să fiu fericită și să-mi susțină alegerile. În schimb, a ales să-și păstreze furia și resentimentele, chiar cu prețul relației cu nepoata lui.

Oricât de mult mă doare, am ajuns să accept că unele persoane nu se pot schimba. Prioritatea mea este bunăstarea familiei mele și dacă asta înseamnă să-l țin pe tatăl meu la distanță, atunci așa să fie. Sper că într-o zi va realiza daunele pe care le-a făcut și va încerca să repare lucrurile, dar până atunci, trebuie să mergem mai departe fără el.