„Ar Fi Trebuit Să Te Gândești Înainte Să Ai Copii: Cuvintele Aspre ale Fostei Mele Soacre”

Când l-am întâlnit prima dată pe Andrei, am crezut că mi-am găsit sufletul pereche. Amândoi eram la sfârșitul anilor douăzeci și totul părea perfect. Ne-am căsătorit după un an de relație și, la scurt timp după aceea, am decis să întemeiem o familie. Fiul nostru, Matei, s-a născut la doi ani după căsătorie. Puțin știam că viața fericită pe care o visam avea să se destrame curând.

Maria, mama lui Andrei, a fost întotdeauna puțin autoritară, dar nu mi-am imaginat niciodată că va deveni o figură centrală în viața noastră. Din momentul în care s-a născut Matei, Maria a făcut clar că avea opinii puternice despre cum ar trebui să ne creștem copilul. La început, am încercat să îi accept sugestiile, gândindu-mă că era doar modul ei de a arăta că îi pasă. Dar, pe măsură ce timpul trecea, intervențiile ei au devenit insuportabile.

Eu și Andrei am început să avem certuri din cauza implicării constante a Mariei. El lua adesea partea ei, lăsându-mă să mă simt izolată și nesprijinită. Legătura noastră puternică a început să slăbească, iar dragostea pe care o aveam unul pentru celălalt părea să se stingă.

Într-o seară, după încă o ceartă aprinsă despre implicarea Mariei în viața noastră, Andrei a aruncat o bombă: voia să divorțăm. Am fost devastată. Cum putea omul pe care îl iubeam atât de mult să vrea să pună capăt căsniciei noastre? L-am implorat să se răzgândească, dar decizia lui era luată.

Procesul de divorț a fost lung și dureros. Ne-am certat pentru custodia lui Matei, iar stresul și-a pus amprenta asupra amândurora. În cele din urmă, am convenit asupra custodiei comune, dar daunele erau deja făcute. Familia noastră fericită era acum destrămată.

Câteva luni după finalizarea divorțului, m-am întâlnit cu Maria la supermarket. S-a apropiat de mine cu un zâmbet satisfăcut pe față și mi-a spus: „Ar fi trebuit să te gândești înainte să ai copii. Fiul meu este acum un om liber și nu are nicio legătură cu problemele tale.”

Cuvintele ei m-au lovit ca un cuțit. Cum putea fi atât de lipsită de inimă? Am vrut să țip la ea, să-i spun cât de mult rău a cauzat, dar m-am abținut. În schimb, am plecat, cu lacrimi curgându-mi pe față.

Viața ca mamă singură a fost incredibil de dificilă. Echilibrarea muncii cu îngrijirea lui Matei pe cont propriu m-a lăsat epuizată și copleșită. Sunt zile în care simt că mă înec în responsabilități și nu pot să nu mă gândesc la cuvintele crude ale Mariei.

Andrei și-a continuat viața. A început să se întâlnească cu cineva nou la scurt timp după divorțul nostru și, din câte am auzit, par fericiți împreună. Între timp, eu rămân să adun bucățile vieții mele distruse.

Mă întreb adesea dacă lucrurile ar fi fost diferite dacă Maria nu s-ar fi implicat atât de mult. Am fi fost eu și Andrei încă împreună? Ar fi avut Matei familia stabilă pe care o merită? Aceste întrebări mă bântuie în fiecare zi.

În ciuda tuturor lucrurilor, încerc să rămân puternică pentru Matei. El merită o mamă care să-i ofere dragoste și sprijin, chiar dacă tatăl lui nu mai este în peisaj. Dar este greu să nu simt amărăciune pentru felul în care s-au desfășurat lucrurile.

Cuvintele Mariei vor răsuna pentru totdeauna în mintea mea: „Ar fi trebuit să te gândești înainte să ai copii.” Poate că are dreptate. Poate ar fi trebuit să fiu mai precaută. Dar este prea târziu pentru regrete acum. Tot ce pot face este să merg înainte și să fac tot posibilul pentru a-i oferi lui Matei viața pe care o merită.