„Fiica Mea Crede că Sunt Nebună și M-a Îndepărtat de Nepotul Meu”

Întotdeauna am crezut că familia este totul. Mi-am dedicat viața creșterii fiicei mele, Ana, și când ea l-a avut pe fiul ei, Andrei, am fost acolo să o ajut la fiecare pas. Dar acum, simt că au uitat că am și eu o viață a mea.

M-am căsătorit cu Ion când aveam 22 de ani. Era un bărbat liniștit și muncitor care întotdeauna punea familia pe primul loc. Am avut o viață simplă, dar plină de dragoste și respect reciproc. Ion lucra ca șofer de camion și era adesea plecat pentru perioade lungi de timp. Într-o zi, i s-a oferit un job rapid – o călătorie de două săptămâni pentru a livra niște mărfuri în țară. Părea o oportunitate bună pentru niște bani în plus, așa că a acceptat.

A fost ultima dată când l-am văzut.

Ion nu s-a mai întors din acea călătorie. Poliția a spus că camionul lui a fost găsit abandonat pe marginea drumului, dar nu era niciun semn de el. Au suspectat o faptă rea, dar nimeni nu a fost prins vreodată. Am rămas singură să o cresc pe Ana și a fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată.

În ciuda provocărilor, am făcut tot posibilul să îi ofer Anei o viață bună. A crescut să fie o femeie puternică și independentă și eram atât de mândră de ea. Când l-a avut pe Andrei, am fost în culmea fericirii. Să fiu bunică era un nou capitol în viața mea și l-am îmbrățișat cu toată inima.

Dar pe măsură ce timpul trecea, am început să simt că Ana și Andrei îmi acaparau viața. Ana se aștepta să fiu disponibilă în orice moment pentru a o ajuta cu Andrei. Îl lăsa la mine acasă fără preaviz și se aștepta să îmi schimb planurile pentru a-i satisface nevoile. Îl iubesc pe Andrei din toată inima, dar am și eu viața și interesele mele.

Într-o zi, am decis să fac o excursie de weekend cu niște prieteni. Era prima dată în ani de zile când făceam ceva pentru mine. Când i-am spus Anei despre planurile mele, a fost furioasă. M-a acuzat că sunt egoistă și iresponsabilă. A spus că îmi abandonez familia la fel cum a făcut Ion.

Cuvintele ei m-au rănit profund. Am încercat să îi explic că am nevoie de puțin timp pentru mine, dar nu a vrut să asculte. M-a numit nebună și a spus că dacă nu pot fi acolo pentru Andrei, atunci nu mă vrea deloc în viețile lor.

De atunci, Ana a refuzat să mă lase să îl văd pe Andrei. Nu îmi răspunde la apeluri sau mesaje. E ca și cum m-ar fi șters complet din viețile lor.

Mă simt pierdută și cu inima frântă. Mi-am dedicat întreaga viață familiei mele și acum m-au întors spatele. Nu știu ce să fac sau cum să repar asta. Tot ce am vrut a fost puțin timp pentru mine, dar se pare că asta a fost prea mult de cerut.

Îmi este foarte dor de Andrei. Crește atât de repede și pierd toate momentele mici care fac ca să fii bunică să fie atât de special. Nu știu dacă Ana mă va ierta vreodată sau dacă voi mai avea ocazia să îl văd pe Andrei.

Deocamdată, tot ce pot face este să sper că într-o zi Ana va înțelege că nu sunt nebună sau egoistă – sunt doar o persoană care are nevoie de puțin spațiu și timp pentru ea însăși.