„Fiul meu are 35 de ani, are propria familie, dar încă ne cere bani: Nu știu ce să fac”

Din momentul în care fiul nostru, Mihai, s-a născut, eu și soțul meu ne-am promis să-i oferim cea mai bună viață posibilă. Am muncit din greu pentru a-i oferi tot ce avea nevoie și mai mult. Ne doream să aibă oportunități pe care noi nu le-am avut când eram tineri. Dar acum, la 35 de ani, cu propria sa familie, Mihai încă depinde de noi financiar. Și asta ne distruge.

Mihai a fost mereu un copil strălucit. A excelat la școală, a participat la sporturi și avea un cerc larg de prieteni. Eram părinți mândri, mereu încurajându-l de pe margine. Când a decis să meargă la facultate în alt oraș, l-am susținut pe deplin, acoperindu-i taxele de școlarizare și cheltuielile de trai. Credeam că investind în educația lui îi vom asigura un viitor de succes.

După facultate, Mihai a avut dificultăți în a găsi un loc de muncă stabil. Economia era dificilă și a trecut de la un loc de muncă temporar la altul. Am continuat să-l ajutăm financiar, crezând că este doar o perioadă dificilă și că își va găsi curând drumul. Dar pe măsură ce anii au trecut, sprijinul nostru a devenit un sprijin permanent.

Când Mihai a cunoscut-o pe Ana și au decis să-și întemeieze o familie, am fost încântați. Primul nostru nepot, Emilia, s-a născut la scurt timp după nunta lor. Am fost mai mult decât fericiți să-i ajutăm cu cheltuielile pentru bebeluș, gândindu-ne că este doar temporar până când se vor pune pe picioare. Dar acum, cinci ani mai târziu, cererile de bani nu s-au oprit.

În fiecare lună apare un nou motiv pentru care au nevoie de asistență financiară. Este mereu „pentru Emilia” – taxele școlare, facturile medicale, activitățile extracurriculare. Ne iubim nepoata enorm și vrem ce e mai bun pentru ea, dar nu putem să nu ne simțim folosiți. Am încercat să vorbim cu Mihai despre bugetare și planificare financiară, dar mereu se termină cu o ceartă.

Eu și soțul meu ne apropiem de vârsta pensionării. Am muncit din greu toată viața și am economisit cu sârguință pentru anii noștri de aur. Dar cu scurgerea constantă de bani către Mihai și familia lui, suntem îngrijorați pentru propriul nostru viitor. Chiar am fost nevoiți să apelăm la economiile noastre pentru pensie pentru a acoperi unele dintre cheltuielile lor.

Stresul își pune amprenta asupra sănătății noastre și asupra căsniciei noastre. Ne certăm mai des despre cum să gestionăm situația. Soțul meu crede că ar trebui să-i tăiem complet sprijinul, forțându-l pe Mihai să se descurce singur. Dar nu pot suporta gândul ca Emilia să sufere din cauza deciziei noastre.

Am încercat să le sugerăm lui Mihai și Anei să caute consiliere financiară sau să caute oportunități de muncă mai bune. Dar mereu au o scuză – piața muncii este dificilă, nu au timp pentru consiliere sau fac tot ce pot. Este frustrant și sfâșietor.

Stau trează noaptea, sfâșiată între dorința de a-mi ajuta fiul și protejarea propriului meu viitor. Mă îngrijorează ce se va întâmpla dacă încetăm să-i sprijinim. Vor reuși să se descurce singuri? Va suferi Emilia din cauza deciziei noastre? Dar mă îngrijorează și ce se va întâmpla cu noi dacă continuăm pe acest drum.

Nu știu care este răspunsul corect. Tot ce știu este că ceva trebuie să se schimbe. Nu putem continua să trăim așa – mereu stresați, împovărați financiar și epuizați emoțional. Sper doar ca decizia pe care o vom lua să fie cea potrivită pentru toți cei implicați.