„Ar fi trebuit să văd semnele mai devreme: Decizia regretabilă a unei soacre”

Maria stătea în fotoliul ei preferat, cel cu materialul uzat și familiaritatea reconfortantă. Tocmai se întorsese de la biroul avocatului său, unde își finalizase testamentul. Greutatea deciziei sale atârna greu pe umerii ei, dar știa că era ceva ce trebuia să facă.

„Tocmai m-am întors de la biroul avocatului, am finalizat testamentul!” a anunțat ea prietenelor sale în timpul jocului săptămânal de bridge. Camera a căzut în tăcere în timp ce celelalte femei schimbau priviri nedumerite. Maria a tras adânc aer în piept și a continuat: „Am decis să rezolv totul acum pentru că mai târziu, toată lumea va spune că ar fi trebuit să o fac mai devreme.”

Prietenele ei s-au aplecat curioase. Maria fusese întotdeauna o persoană rezervată, dar astăzi simțea nevoia să-și împărtășească povestea.

„Totul a început când fiul meu, Andrei, s-a căsătorit cu Elena,” a început Maria. „La început, eram încântată. Elena părea o fată minunată și eram fericită să-l văd pe Andrei atât de îndrăgostit. Dar pe măsură ce timpul trecea, am început să observ lucruri care mă nelinișteau.”

Prietenele Mariei ascultau cu atenție în timp ce ea povestea despre aluziile subtile și comentariile disprețuitoare ale Elenei. „Făcea remarci răutăcioase despre gătitul meu, critica felul în care îmi țineam casa și chiar îmi punea la îndoială abilitățile de părinte,” a spus Maria, cu vocea tremurândă de emoție. „Am încercat să trec peste, gândindu-mă că poate sunt doar prea sensibilă. Dar situația s-a înrăutățit.”

Prietenele Mariei au dat din cap cu simpatie. Toate trecuseră prin drame de familie, dar aceasta părea deosebit de dureroasă.

„Într-o zi, am auzit-o pe Elena vorbind cu Andrei,” a continuat Maria. „Se plângea că trebuie să mă viziteze și spunea că sunt o povară. Mi-a frânt inima. Întotdeauna am încercat să fiu o soacră bună, dar era clar că Elena nu vedea lucrurile așa.”

Maria s-a oprit, ștergându-și o lacrimă. „Ar fi trebuit să văd semnele mai devreme,” a spus ea încet. „Dar am continuat să sper că lucrurile se vor îmbunătăți.”

Pe măsură ce timpul trecea, relația Mariei cu Elena s-a deteriorat și mai mult. Andrei părea prins la mijloc, sfâșiat între soția sa și mama sa. Maria se simțea din ce în ce mai izolată și nebinevenită în propria familie.

„Ultimul Paște a fost picătura care a umplut paharul,” a spus Maria, vocea ei devenind mai puternică. „Elena mi-a spus clar că nu sunt binevenită la ei acasă pentru sărbătoare. A spus că vor să înceapă propriile tradiții și că sunt prea demodată.”

Prietenele Mariei au rămas fără cuvinte de șoc. Nu puteau crede cruzimea cuvintelor Elenei.

„Atunci am decis să iau lucrurile în propriile mâini,” a spus Maria ferm. „Am mers la avocatul meu și mi-am schimbat testamentul. M-am asigurat că totul va merge către caritate în loc de Andrei și Elena. A fost o decizie dificilă, dar nu puteam suporta gândul de a le recompensa comportamentul.”

Camera a rămas tăcută în timp ce prietenele Mariei absorbeau povestea ei. Puteau vedea durerea din ochii ei și hotărârea din vocea ei.

„Știu că nu va schimba nimic,” a spus Maria încet. „Dar cel puțin pot avea liniștea sufletească știind că am făcut tot ce am putut pentru a mă proteja.”

Pe măsură ce jocul de bridge a continuat, Maria a simțit cum o senzație de ușurare o cuprinde. Își luase controlul asupra propriului destin, chiar dacă asta însemna să ia o decizie dificilă și dureroasă.