„I-am Spus Că Dacă Ar Avea Conștiință, Ar Putea Să Spele Vasele Măcar O Dată”: Fiul Meu Spune Că Încerc Să-i Distrug Familia

Aveam doar 23 de ani când soțul meu, Andrei, a decis că s-a săturat de viața de familie. Fiul nostru, Mihai, avea doar trei ani. Andrei a plecat pentru că nu putea face față responsabilităților constante – trebuia să câștige bani și să-i cheltuiască pe noi. Nu-i plăcea deloc asta. De ce să cheltuiască pe familie când putea să cheltuiască pe el și pe iubita lui?

Primii ani au fost dificili. A trebuit să jonglez cu mai multe locuri de muncă pentru a face față cheltuielilor, în timp ce îl creșteam pe Mihai. Lucram ca ospătăriță în timpul zilei și făceam curățenie noaptea. Părinții mei m-au ajutat cât au putut, dar erau în vârstă și aveau propriile probleme de sănătate de gestionat.

Mihai a crescut văzându-mă cum mă lupt, dar am încercat întotdeauna să-l protejez de cele mai grele momente. Voiam să aibă o copilărie normală, chiar dacă asta însemna să-mi sacrific propria fericire. Când a împlinit 18 ani, a cunoscut-o pe Ana, o fată din liceul lui. S-au îndrăgostit rapid și s-au căsătorit imediat după absolvire.

Ana s-a mutat cu noi pentru că nu-și permiteau un loc al lor. Eram fericită pentru ei, dar și îngrijorată. Ana părea destul de drăguță, dar nu ridica niciodată un deget prin casă. Lăsa vasele murdare în chiuvetă zile întregi, așteptând ca eu să fac curățenie după ea.

Într-o seară, după o zi de muncă deosebit de obositoare, am ajuns acasă și am găsit bucătăria într-o dezordine totală. Vasele murdare erau grămadă în chiuvetă, iar gunoiul era plin. Nu am mai putut suporta. Am confruntat-o pe Ana și i-am spus că dacă ar avea conștiință, ar putea măcar să spele vasele din când în când.

Mihai a auzit conversația noastră și a intrat furios în bucătărie. „Mamă, de ce încerci mereu să-mi distrugi viața?” a strigat el. „Ana este soția mea și trebuie să o respecți!”

Am fost luată prin surprindere. „Mihai, nu încerc să-ți distrug viața. Doar cer puțin ajutor prin casă,” i-am răspuns, încercând să-mi păstrez calmul.

Dar Mihai nu voia să asculte. „Te plângi mereu și o faci pe Ana să se simtă nebinevenită. Încerci să-mi distrugi familia!” a strigat el înainte de a ieși din casă cu Ana.

În acea noapte, am plâns până am adormit. Nu puteam înțelege cum s-au înrăutățit lucrurile atât de mult. Întotdeauna l-am pus pe Mihai pe primul loc, iar acum mă acuza că încerc să-i distrug viața.

Zilele s-au transformat în săptămâni și Mihai și Ana nu s-au întors. Au găsit un apartament mic și s-au mutat fără măcar să-și ia rămas bun. Casa părea goală fără ei, dar am încercat să-mi continui viața.

Luni mai târziu, am auzit prin prieteni comuni că Mihai și Ana așteptau primul lor copil. Am vrut să le transmit felicitări, dar mi-a fost prea teamă de o nouă respingere.

Pe măsură ce timpul trecea, am realizat că s-ar putea să nu mai am niciodată o relație apropiată cu fiul meu. Durerea acuzațiilor lui încă persista, dar trebuia să accept că acum avea propria lui viață.

Am continuat să muncesc din greu, economisind pentru pensie. Casa a rămas liniștită, un memento constant al familiei pe care am avut-o odată dar am pierdut-o.