„Când Soacra Mea a Spus, ‘Deci, Suntem de Acord? Ia Împrumutul.’ Toată Lumea M-a Ignorat: Mi-am Făcut Bagajele și M-am Întors la Mama”

L-am cunoscut pe Andrei în al doilea an de facultate. Era fermecător, atent și tot ce credeam că îmi doresc într-un partener. După opt luni de întâlniri, am decis să ne căsătorim. Aveam 20 de ani și lumea părea plină de posibilități. Ne-am mutat cu părinții lui pentru a economisi bani în timp ce ne terminam amândoi studiile.

La început, să locuim cu părinții lui părea o idee bună. Erau primitori și sprijinitori, sau cel puțin așa credeam eu. Dar pe măsură ce timpul trecea, au început să apară fisurile. Mama lui Andrei, Elena, avea un mod de a mă face să mă simt mică și nesemnificativă. Adesea făcea comentarii răutăcioase despre cum gătesc sau cum fac curățenie în casă. Andrei le trecea cu vederea, spunând că doar încearcă să ajute.

Într-o seară, după o zi deosebit de obositoare la muncă și la școală, am ajuns acasă și am găsit-o pe Elena așteptându-mă în sufragerie. Andrei și tatăl lui erau acolo și ei, arătând neobișnuit de serioși.

„Ana,” a început Elena, „trebuie să vorbim despre ceva important.”

M-am așezat, simțind un nod în stomac. A continuat să explice că au găsit o oportunitate grozavă de investiție—o nouă afacere care necesita o sumă semnificativă de bani în avans. Voiau ca eu să iau un împrumut pe numele meu pentru a ajuta la finanțarea acesteia.

„Ești tânără și ai un credit bun,” a spus Elena cu un zâmbet care nu i-a ajuns la ochi. „Va fi ușor pentru tine să fii aprobată.”

M-am uitat la Andrei, așteptându-mă să mă susțină, dar el doar a dat din cap în semn de acord. „Este o oportunitate grozavă pentru toți,” a spus el.

M-am simțit prinsă la colț. „Nu cred că este o idee bună,” am spus cu prudență. „Ar trebui să ne concentrăm pe terminarea studiilor și obținerea unor locuri de muncă stabile mai întâi.”

Zâmbetul Elenei a dispărut. „Deci, suntem de acord? Ia împrumutul,” a spus ea, tonul ei nepermițând nicio argumentare.

Toată lumea mi-a ignorat ezitarea. Era ca și cum părerea mea nu conta deloc. Am simțit un val de furie și frustrare. Aceasta nu era viața pe care mi-o imaginasem când m-am căsătorit cu Andrei.

În acea noapte, am stat trează gândindu-mă la opțiunile mele. Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât devenea mai clar că nu puteam rămâne în acest mediu toxic. A doua zi dimineață, în timp ce toată lumea era plecată, mi-am făcut bagajele și am lăsat un bilet pentru Andrei.

„Nu mai pot face asta,” am scris. „Mă întorc la mama.”

Când am ajuns la casa mamei mele, m-a primit cu brațele deschise. Am simțit că mi s-a luat o greutate de pe umeri. Dar ușurarea a fost de scurtă durată. Andrei m-a sunat în repetate rânduri, lăsând mesaje vocale furioase în care îmi cerea să mă întorc și să-mi îndeplinesc „responsabilitățile.”

Am depus cererea de divorț la scurt timp după aceea. A fost un proces dureros, dar necesar pentru bunăstarea mea. Andrei și familia lui au încercat să-mi facă viața dificilă în timpul procedurilor, dar am rămas fermă.

În final, am pierdut mai mult decât un soț; am pierdut credința naivă că dragostea poate învinge totul. A fost o lecție dureroasă, dar una care m-a făcut mai puternică.