Sub același acoperiș, sub aceeași povară: Povestea mea despre lupta de a fi acceptată în propria casă
De fiecare dată când intru pe ușă, simt cum mă apasă privirile și cuvintele soțului și soacrei mele. Niciodată nu par să fiu suficient de bună ca mamă sau ca soție, iar casa mea a devenit un câmp de bătălie al reproșurilor și așteptărilor imposibile. Povestesc cu sinceritate despre durerea de a nu avea un loc al meu și despre speranța că cineva mă va înțelege.