Am plecat din propria mea casă cu o valiză și copilul în prag, după ce soțul meu mi-a spus că mama lui e mai importantă decât liniștea mea
Am trăit ani întregi într-un apartament în care, încet, am ajuns să nu mai respir de teamă să nu deranjez. Am acceptat să o primim pe mama soțului meu din milă și din rușinea de a nu părea o femeie rea, dar am ajuns străină în propria casă și chiar în fața copilului meu. Când el m-a pus să aleg între demnitatea mea și confortul mamei lui, am ales să plec, chiar dacă m-a rupt în două.