„Te-a convins Andreea să faci asta? Exact de asta avem nevoie! Doar pentru că nu suntem de acord cu ea nu înseamnă că ar trebui să vând casa. Locul acesta are prea multe amintiri.” „Este casa noastră de familie, transmisă din generație în generație. Dar poate că e timpul pentru o schimbare. Nimeni nu m-a convins; doar cred că…”
Mama soțului meu a decis să-și vândă apartamentul cu două camere pentru a finanța achiziția unei garsoniere și a unei cabane de vacanță. La urma urmei, fiul ei deja deține propria locuință, chiar dacă încă plătește ipoteca, iar fiica ei se descurcă destul de bine. Nu este căsătorită încă, dar locuiește într-un apartament cu o cameră pe care l-a moștenit de la bunica ei. Am încercat să o convingem pe mama să se răzgândească, dar
– „Este ideea lui Raluca? Nu pot să cred! Doar pentru că nu ne înțelegem cu ea nu înseamnă că ar trebui să vând casa. Iubesc acest loc.”
Întotdeauna am crezut că sunt norocoasă să o am în viața mea. Relația noastră era puternică și rareori ne certam. O tratam bine și o ajutam cu diverse comisioane. Dar când ne-a cerut să vindem casa pentru a ne muta mai aproape de cealaltă fiică a ei într-un alt oraș, lucrurile au luat o întorsătură neplăcută.
Au trecut trei ani de când mi-am pierdut soțul, iar singurătatea a fost tovarășul meu constant. În încercarea de a lega o relație mai strânsă cu nora mea și de a-l susține pe fiul meu, le-am dăruit acestora un teren. Acum, decizia lor de a-l vinde a deschis un abis de dezamăgire și neînțelegere între noi.
