Sunt Maria și, la zece ani după divorțul de Petru, încă merg aproape zilnic la fosta mea soacră, tanti Stanca. Oamenii mă judecă, iar soțul meu, Lucian, nu mai are încredere în mine. Dar nimeni nu știe adevărul despre ce mă leagă de trecut și cât de greu e să trăiești cu o rană care nu se vede.
Într-o noapte de iarnă, am primit un telefon care mi-a schimbat viața: mama suferise un accident vascular cerebral. Deși eram departe, cu familia mea și responsabilitățile mele, am fost pus în fața unei alegeri imposibile. Povestea mea este despre sacrificiu, vinovăție și legăturile care nu se rup niciodată între mamă și fiu.
Mă numesc Vlad Ionescu și trăiesc în București. Am trădat-o pe soția mea pentru a fi alături de amanta mea însărcinată, dar când mi-am văzut copilul pentru prima dată, am înțeles că prețul minciunii e mai mare decât mi-am imaginat. Povestea mea e despre dorința de a avea un copil, despre vină și despre încercarea disperată de a repara ceea ce am distrus.
Sunt Maria Dobre, am 54 de ani, și povestea mea începe într-o noapte de iarnă, când am înțeles că pentru a supraviețui trebuia să devin invizibilă chiar în propria mea casă. Ani de zile am trăit sub teroarea soțului meu, Ion, într-un orășel din Moldova, până când am găsit curajul să fug și să-mi reconstruiesc viața. Aceasta este mărturia mea despre abuz, frică, speranță și renaștere.
Sunt Maria, o femeie simplă dintr-un sat din Moldova, care și-a crescut fiica cu toată dragostea. Am simțit cum distanța dintre noi a crescut odată cu plecarea ei la oraș, dar nu mi-am imaginat niciodată că nu voi fi invitată la propria ei nuntă. Povestea mea e despre durere, neputință și întrebarea care mă macină: unde am greșit ca mamă?
Mă numesc Magda și am fost dată afară din propria casă de bărbatul pe care îl iubeam, doar pentru că nu puteam avea copii. Am trecut prin umilință, trădare și disperare, dar am încercat să mă ridic din cenușa propriei vieți. Povestea mea este despre curaj, rușine și întrebarea dacă poți renaște cu adevărat după ce ai pierdut totul.
Într-o după-amiază obișnuită, trecutul meu a intrat pe ușă sub forma lui Petru, bărbatul care m-a părăsit acum doisprezece ani. Împreună cu fiica noastră, încerc să înțeleg dacă pot ierta sau dacă e timpul să închid definitiv acea ușă. Povestea mea e despre trădare, iertare și curajul de a merge mai departe.
Am crescut între doi părinți care nu s-au iubit niciodată cu adevărat, iar eu am fost mereu prinsă la mijloc. Când am rămas însărcinată, tata a încercat să mă controleze, iar mama a simțit că-l pierd de partea ei. Acum, când mă pregătesc de nuntă, trebuie să aleg pe cine rănesc mai tare: pe mama sau pe tata.
Eram la capătul puterilor, cu fetița mea bolnavă în brațe, când un necunoscut mi-a schimbat întreaga zi. Gestul lui simplu, dar profund, mi-a arătat că mai există oameni buni. Povestea mea e despre disperare, rușine și speranță regăsită într-un tren aglomerat.
Totul s-a prăbușit într-o noapte când soțul meu, Liviu, m-a dat afară din casă, acuzându-mă că eu sunt vinovată pentru boala fiului nostru. Am rămas singură, fără adăpost, fără copil, stigmatizată de familie și prieteni. Dar nu am renunțat: am luptat cu disperare pentru băiatul meu și pentru dreptul de a fi mamă, chiar dacă lumea întreagă mi-a întors spatele.
Mă numesc Irina și am crezut că viața mea va fi simplă, liniștită, alături de bărbatul pe care l-am iubit. Dar totul s-a schimbat când am descoperit trădarea lui și am fost nevoită să-mi reconstruiesc viața de la zero, doar cu fiul meu, Vlad. Acum, după ani de tăcere, fostul meu soț mi-a făcut o ofertă care mi-a pus la încercare toate principiile și sentimentele.
Într-o seară obișnuită, la masa din bucătărie, am simțit cum toată viața mea se reduce la tăcere și compromis. Ani de zile am trăit în umbra soțului meu, sacrificându-mi visele pentru liniștea familiei. Povestea mea este despre durere, trezire și curajul de a-mi cere dreptul la fericire.
