Sunt Maria și am plecat la muncă în Italia pentru a-mi întreține familia, dar am descoperit că soțul meu, Viorel, mă înșela, iar copiii mei, Radu și Alina, mi-au ascuns adevărul. Povestea mea este despre sacrificiu, trădare și dorul de acasă, dar și despre curajul de a-mi regăsi demnitatea. Întrebarea care mă macină este dacă merită să sacrifici totul pentru familie când familia însăși se destramă.
Mă numesc Mariana și povestea mea începe cu o valiză veche, o fetiță de șapte ani și un vis amar. Am plecat din România după un divorț dureros, sperând să pot oferi fiicei mele, Irina, o viață mai bună. Douăzeci de ani mai târziu, mă întreb dacă sacrificiul meu a meritat și dacă nu cumva am pierdut tot ce era mai important: rădăcinile, liniștea și dragostea adevărată.
Totul s-a schimbat în ziua în care mama a aflat că m-am căsătorit pe ascuns, departe de casă. Eu, Dănuț, singurul copil, crescut cu dragostea mamei și a tatălui vitreg, am fost pus să aleg între fericirea mea și așteptările familiei. Acum mă întreb: oare puteam să fac altfel?
Am fugit din România acum douăzeci de ani, sperând la o viață mai bună pentru mine și fiica mea, Irina. Acum, când tot ce-mi doresc e să mă întorc acasă, descopăr că Irina și soțul ei refuză să preia creditul pentru apartamentul nostru din București, deși au posibilitatea. Mă simt prinsă între vinovăție, dor și o familie care nu mai pare a mea.
După douăzeci de ani de muncă grea în Italia, am cumpărat câte un apartament pentru fiecare dintre copiii mei, sperând să le ofer un viitor mai bun. Acum, când m-am întors acasă, nu sunt primită nici măcar pentru o noapte în casele pe care le-am cumpărat cu sudoarea mea. Povestea mea este despre sacrificiu, dezamăgire și întrebarea dureroasă: unde se termină datoria de părinte și unde începe recunoștința copiilor?
Am fost nevoită să-mi las fiica în urmă, în România, pentru a munci în Italia. Decizia mea a lăsat răni adânci între noi, iar acum, la 55 de ani, încerc să repar o relație pe care distanța și sacrificiul au destrămat-o. Povestea mea este despre vinovăție, dor și speranța unei împăcări.
