Într-o seară de toamnă, am auzit pentru prima dată cuvintele care aveau să-mi schimbe viața: copiii mei, Andreea și Vlad, voiau să vândă casa copilăriei lor și să mă mute la un azil. M-am simțit trădată, dar această criză neașteptată a scos la iveală adevăruri ascunse, temeri și, în cele din urmă, o apropiere pe care nu am crezut-o posibilă. Povestea mea este despre pierdere, acceptare și regăsirea familiei atunci când totul pare pierdut.
Într-o suburbie liniștită din România, o mamă îngrijește cu dragoste grădina sa de trandafiri, tânjind după prezența fiului său care locuiește departe, într-un alt colț al țării. Pe măsură ce viața le aduce provocări neașteptate, amândoi învață că uneori, dragostea nu este suficientă pentru a depăși distanțele.
Legată de scaunul cu rotile, ea stătea privindu-se în depărtare. Părul ei frumos și despletit începuse să arate șuvițe de gri. Rochia ei lungă și albă era împodobită cu broderii complicate cusute manual. În mâinile ei, ținea un buchet de trandafiri albi. Lângă ea stătea el. Înalt, bine făcut și frumos. Trecătorii aruncau frecvent priviri către cuplu. Unele priviri arătau admirație, în timp ce altele priveau cu milă.
