Este verișoara mamei mele. Sincer, nici măcar nu sunt sigur cum suntem rude. Ne vedem de obicei la reuniunile de familie. Mai vorbim din când în când, dar acum sunt prins într-o situație pe care nu reușesc să o rezolv.
Am plecat în Statele Unite pentru a munci când fiica mea cea mare a absolvit liceul. Ana avea 18 ani, iar Andrei avea 16. Pe atunci, nu existau oportunități de muncă în micul nostru oraș. Toată lumea își lăsa în cele din urmă soții și copiii mici pentru a pleca în străinătate și a câștiga niște bani. Au trecut cincisprezece ani de atunci. Ana s-a căsătorit, iar tânăra ei familie s-a mutat în apartamentul soțului ei, dar eu le-am oferit
Viața noastră de familie era destul de obișnuită. Timp de doi ani, am închiriat un apartament. Apoi am reușit să obținem un credit ipotecar pentru un apartament cu două camere. Desigur, a trebuit să împrumutăm niște bani.
Nu există niciun moment în amintirile mele în care ea să fi prioritizat altceva decât propria plăcere, confort și beneficiu. Sentimentele și nevoile mele au fost mereu pe plan secund.
Au trecut doi ani de când fiica mea s-a întors acasă cu noul ei soț și cei doi copii ai lui. Inițial, a spus că este o situație temporară, dar acum pare permanentă. Ea susține că o parte din casă îi aparține, așa că nu au planuri să plece. Această situație mi-a dat viața peste cap și nu mi-am imaginat niciodată că voi trăi într-un asemenea haos.
Trădarea este ceva ce nu poate fi iertat. Pot exista diverse motive care duc la trădare, dar toate sfidează bunul simț. Mă numesc Victoria. Când am descoperit că soțul meu mă înșela de mult timp, m-am simțit devastată. Am plâns mult, apoi m-am înfuriat. Apoi, am simțit o dorință copleșitoare de răzbunare. M-am căsătorit
La început, relația mea cu soacra a fost minunată; avea grijă de mine cu multă atenție. Dar dacă aș fi știut că o astfel de grijă ar putea duce la asemenea consecințe, aș fi acționat diferit.
Mi-am dorit să renovăm casa în care locuim, care a fost în familia mea de generații. Cu toate acestea, soacra mea insistă că ar trebui să ne concentrăm pe casa ei.
Sincer, fiica mea și cu mine nu am avut niciodată o relație deosebit de apropiată. Încă din copilărie, Ana a fost mereu un copil foarte rezervat, iar eu nu am avut timp să găsesc un teren comun cu ea, să încerc să o fac să se deschidă și să decidă să vorbească cu mine. Am muncit din greu, încercând să îi ofer o viață fericită amândurora. Tatăl ei ne-a părăsit când era doar un bebeluș, și
Până la vârsta de 50 de ani, nu aveam idee cum ar putea fi viața pentru alți oameni, într-o altă țară, cu perspective diferite asupra vieții. Crescând într-un orășel din România, am fost învățată să prioritizez familia mai presus de orice. Abia mai târziu în viață am realizat cât de multe am ratat.
Uneori, viața ia întorsături neașteptate. M-am căsătorit nu din dragoste, ci pentru că a trebuit. Eu și Andreea ne-am întâlnit la o petrecere a unui prieten comun, am împărtășit câteva momente trecătoare și apoi ne-am văzut fiecare de drum. Câteva luni mai târziu, am descoperit că era însărcinată. Niciunul dintre noi nu era încântat de ideea căsătoriei, dar părinții noștri au insistat.
Nu am înțeles niciodată femeile care erau geloase pe soții lor și se certau cu ei fără motiv, dar acum mă regăsesc în aceeași situație. După ce am născut al doilea copil, m-am confruntat cu probleme hormonale și am luat în greutate. Am pus aproape douăzeci de kilograme. În mod natural, nu arăt foarte atrăgătoare acum, nici măcar mie nu-mi place cum arăt, și sunt extrem de îngrijorată.
