„Andrei, ascultă-mă cu atenție…” murmură tatăl său, fiecare cuvânt fiind un efort chinuitor. Boala își pusese amprenta, lăsându-l fragil și de nerecunoscut. Odinioară un bărbat robust și plin de viață, acum zăcea în pat, o umbră a celui care fusese cândva. „Andrei, te rog, nu o abandona pe Ana… Ea are nevoie de tine. E diferită de ceilalți…”