La 40 de ani, încă locuiesc cu tatăl meu autoritar. Tânjesc după independență și o viață proprie, dar vinovăția de a-l lăsa singur mă ține legat de o existență pe care nu mi-am dorit-o niciodată. Deși visez să îmi întemeiez o familie și să petrec weekendurile cu prietenii, îmi petrec tot timpul liber cu el, temându-mă să nu-l dezamăgesc. Întreaga mea viață s-a desfășurat sub acoperișul lui, iar să mă eliberez pare imposibil.