Sunt Irina și, cu doar 112 lei în cont și două zile până la salariu, am ajuns să fac un gest de bunătate pentru o bătrână necunoscută într-o coadă la supermarket. Nu m-am așteptat la nimic în schimb, dar acea clipă a declanșat o serie de evenimente care mi-au transformat viața și familia. Povestea mea e despre cum un gest mic poate aduce înapoi o avalanșă de bine, chiar când nu mai crezi în miracole.
Într-o iarnă grea, când frigiderul era gol și facturile ne sufocau, am simțit că nu mai am nicio ieșire. Certurile cu soțul meu, Viorel, și privirile flămânde ale copiilor m-au împins spre disperare, dar am găsit puterea să lupt mai departe. Povestea mea este despre credință, sacrificiu și curajul de a merge înainte când totul pare pierdut.
Mă numesc Irina și, într-o noapte de iarnă, am aflat că sunt însărcinată pentru a patra oară, deși fetița mea cea mică abia împlinise opt luni. Soțul meu, Sorin, a reacționat cu tăcere și neliniște, iar între noi s-a așternut o distanță rece. Povestea mea este despre lupta cu sărăcia, epuizarea și speranța care se încăpățânează să nu moară, chiar și atunci când totul pare pierdut.
Într-o seară obișnuită, în timp ce familia mea se strângea în jurul mesei cu o ciorbă simplă, am simțit din nou prăpastia dintre noi și fratele meu, Vlad, care trăiește altfel, cu alte așteptări și alte gusturi. Povestea mea e despre cum diferențele sociale și visurile neîmplinite pot rupe o familie, chiar și atunci când toți locuim sub același acoperiș. Mă lupt cu întrebarea dacă dragostea de familie poate învinge resentimentele și neputința pe care le simt zi de zi.
