Mă numesc Irina și am crescut între două lumi: una a mamei mele, plină de reguli și resentimente, și alta a tatălui meu, marcată de absență și dor. Povestea mea începe cu o ceartă aprinsă cu mama, când i-am spus că tata va fi la nunta mea, indiferent de trecutul lor. Între furie, dorința de a aparține și nevoia de a ierta, am fost nevoită să-mi găsesc propriul drum.
Sunt Maria, o mamă care a trebuit să aleagă între a-și proteja fiul și a-l lăsa să-și trăiască propriile greșeli. Când fiul meu cel mic, Vlad, mi-a cerut să se mute la casa de la țară împreună cu proaspăta lui soție, am spus nu, oferindu-i în schimb ajutor financiar. Povestea noastră e despre dragoste, neînțelegeri și lupta dintre dorința de control și nevoia de libertate.
Într-o seară tensionată, am aflat că soția mea, Evelina, a decis ca fiica noastră, Aurora, să-și radă părul pentru a-și susține prietena bolnavă de cancer, fără să mă consulte. M-am simțit trădat și neputincios, iar această decizie a scos la iveală conflicte vechi și temeri adânc ascunse în familia noastră. Povestea mea este despre limitele deciziilor parentale, despre empatie și despre cât de greu este să găsești echilibrul între a proteja și a lăsa să crească.
