Când suntem acasă, soțul meu este incredibil de pretențios cu mâncarea. Dar în momentul în care intrăm în casa mamei lui, devorează totul și chiar cere porții suplimentare. Nu ezită să mă critice dacă nu îi îndeplinesc standardele înalte.
S-a întâmplat din întâmplare la un mall local într-o zi liberă. Mă dusesem acolo să cumpăr niște haine noi și să mă relaxez. După ce am colindat magazinele, am decis să iau o pauză.
Aveam priorități și valori diferite în viață. Îmi doream să călătoresc, să văd cât mai multe țări și să mă cufund în diverse culturi. Desigur, plănuiam să mă căsătoresc, dar
Ana este îngrijorată că mariajul ei este pe punctul de a se destrăma. Își iubește soțul profund, dar realizează că certurile lor constante îi îndepărtează.
Deși relația lor era în mare parte lipsită de certuri, Andreea simțea de mult timp un sentiment de neliniște și nemulțumire față de viața ei. Mihai călătorea din ce în ce mai des, lăsând-o să se întrebe despre stabilitatea căsniciei lor.
Nu am fost nepoliticoasă cu ea; izbucnirile ei ocazionale erau întâmpinate cu umor, iar discuțiile despre unicitatea fiului ei erau susținute cu entuziasm. Ironia face că am ajuns să spun lucruri pe care nu credeam că le voi spune vreodată.
Am 35 de ani și sunt căsătorită de 10 ani. M-am căsătorit cu iubitul meu din liceu, Andrei. Întotdeauna l-am admirat pe Andrei când eram la școală, dar nu mi-am imaginat niciodată că viața noastră va ajunge în acest punct.
Totul a început cu mult înainte să apar eu în peisaj. Acum, în timp ce încercăm să ne construim propria familie, mă lupt să țin sub control finanțele noastre, în timp ce cumnata mea continuă să ne epuizeze resursele.
Soțul meu își justifică lipsa de efort pentru a câștiga mai mult spunând că nu are motivație. El susține că, dacă am avea un copil, ar începe să muncească mai mult. Dar nu îmi place această abordare. Nu cred că a avea un copil cu venitul nostru actual este o idee bună. Suntem împreună de doi ani – am fost într-o relație timp de un an, apoi
În familia mea, care include soțul meu și fiica noastră, refuz categoric să locuim cu soacra mea. Îmi amintesc clar copilăria și perioada în care am locuit cu toții împreună. A fost departe de a fi ideal.
Mă trec fiorii de fiecare dată când vorbesc cu cea mai bună prietenă a mea. Ea este cea mai apropiată persoană de mine în lume, în afară de familia mea. Suntem mereu alături una de cealaltă, ne susținem reciproc. Este ca o soră pentru mine. A fost la nunta mea, iar eu am fost la a ei. La toate trei! Desigur, nu ne mai sunăm zilnic de mult timp, pentru că avem propriii copii și griji. Dar
Am mai împărtășit povestea mea aici, iar esența era că, după ce am fost cu un bărbat aproape patru ani, relația nu s-a terminat fericit. Problema era că iubitul meu călătorea des între locuința mea și apartamentul său închiriat, nu dorea să ne mutăm împreună permanent și refuza să construim o familie normală. Argumenta că nu era pregătit.
