Într-o seară ploioasă, i-am mărturisit fiicei mele Ana că bunicul ei trăiește chiar aproape de noi, dar că eu am ales timp de doisprezece ani să-i țin departe unul de celălalt. Povestea noastră s-a desfășurat ca un fir tensionat între alegerile mele, vechi resentimente, și dorința ei inocentă de a cunoaște adevărul. Acum, mă lupt cu vina și mă întreb dacă am făcut bine ascunzându-i această relație atâția ani, știind câtă nevoie avem toți trei de vindecare și împăcare.