După 35 de ani de căsnicie, nu mi-am imaginat niciodată că voi înfrunta viața singură. La 62 de ani, mă pregătesc pentru un nou capitol fără Mihai, care are 68 de ani. Viața noastră părea perfectă până când un Crăciun liniștit a dezvăluit fisurile din relația noastră.
Cândva epitomul unei căsnicii perfecte, relația noastră s-a transformat acum în amintiri. Odată îl adoram pe iubitul meu din facultate, Mihai. Dar pe măsură ce timpul a trecut, la fel a făcut și dragostea noastră.
Regretul este o emoție inutilă când călătoria în timp rămâne o fantezie. Chiar și în adâncul unei căsnicii eșuate și printre lacrimi, schimbarea este încă la îndemână.
Bogdan a căutat o viață mai liniștită, lăsându-mă pe mine, pe Nora, și pe copiii noștri în urmă. Mama mea, Elena, a intervenit să ne ajute să facem față. Acum, când plănuiesc să mă recăsătoresc, nu sunt sigură cum să-i spun că ar putea fi nevoie să se mute, temându-mă că acest lucru ar putea afecta relația noastră pentru totdeauna.
Numele meu este Adelina, și vreau să împărtășesc povestea mea. Sunt o profesoară pensionată recent, care și-a început pensionarea acum șase luni. Am copii adulți, un soț și un câine. În general, nu mă pot plânge de viață; trăiesc modest, dar confortabil. Îmi place să citesc, să pictez și să urmăresc filme clasice. Totuși, mi-am dorit un divorț de ani de zile. M-am născut și am crescut într-un oraș mic și m-am căsătorit
Niciodată nu mi-am imaginat că mă voi afla într-un moment de schimbare atât de profundă în viață, mai ales nu după sărbătorirea celor 53 de ani ai mei. Părea ceva desprins dintr-un film, dar nu din acele romantice. Mai degrabă ca o trezire târzie. Viața mea devenise o buclă monotonă, amintind de „Ziua Cârtiței”, dar fără umor. Când copiii mei, Magdalena și Hubert, au crescut și au devenit independenți, mi-am dat seama că nu mai trebuie să sacrific propria fericire. Aceasta este povestea despre cum eu, Viorica, am decis să-l părăsesc pe soțul meu, Paul, în căutarea unei vieți mai puțin obișnuite.
