Regretul este o emoție inutilă când călătoria în timp rămâne o fantezie. Chiar și în adâncul unei căsnicii eșuate și printre lacrimi, schimbarea este încă la îndemână.
Bogdan a căutat o viață mai liniștită, lăsându-mă pe mine, pe Nora, și pe copiii noștri în urmă. Mama mea, Elena, a intervenit să ne ajute să facem față. Acum, când plănuiesc să mă recăsătoresc, nu sunt sigură cum să-i spun că ar putea fi nevoie să se mute, temându-mă că acest lucru ar putea afecta relația noastră pentru totdeauna.
Numele meu este Adelina, și vreau să împărtășesc povestea mea. Sunt o profesoară pensionată recent, care și-a început pensionarea acum șase luni. Am copii adulți, un soț și un câine. În general, nu mă pot plânge de viață; trăiesc modest, dar confortabil. Îmi place să citesc, să pictez și să urmăresc filme clasice. Totuși, mi-am dorit un divorț de ani de zile. M-am născut și am crescut într-un oraș mic și m-am căsătorit
Niciodată nu mi-am imaginat că mă voi afla într-un moment de schimbare atât de profundă în viață, mai ales nu după sărbătorirea celor 53 de ani ai mei. Părea ceva desprins dintr-un film, dar nu din acele romantice. Mai degrabă ca o trezire târzie. Viața mea devenise o buclă monotonă, amintind de „Ziua Cârtiței”, dar fără umor. Când copiii mei, Magdalena și Hubert, au crescut și au devenit independenți, mi-am dat seama că nu mai trebuie să sacrific propria fericire. Aceasta este povestea despre cum eu, Viorica, am decis să-l părăsesc pe soțul meu, Paul, în căutarea unei vieți mai puțin obișnuite.
