Sunt Maria și am trăit pe pielea mea ce înseamnă să-ți vezi fiul prins între două lumi: cea a familiei în care a crescut și cea pe care și-o construiește cu o femeie care încă nu știe ce înseamnă să fii mamă. Povestea mea e despre răbdare, neputință și dorința de a vedea familia unită, chiar și atunci când diferențele par de netrecut. Întrebarea care mă macină: cum îi spui nurorii tale că nu mai e copil, fără să-ți pierzi fiul?
Într-o dimineață obișnuită, am ajuns la stația de autobuz, dar pantalonii mei prea strâmți m-au împiedicat să urc. Un bărbat din spatele meu, pe nume Andrei, a încercat să mă ajute, dar totul s-a transformat într-o serie de evenimente hilare și neașteptate. Această întâmplare a schimbat complet rutina mea zilnică și mi-a oferit o lecție importantă despre cum să râd de mine însămi.
Ceea ce părea a fi un gest generos s-a transformat rapid într-un coșmar pentru mine, când nepoata soțului meu, Ana, s-a mutat la noi pentru facultate, punând la încercare limitele ospitalității și căsniciei noastre.
„După un deceniu de căsnicie și creșterea a doi băieți energici, viața ca mamă casnică nu este deloc ușoară. Andrei are nouă ani, iar Mihai șase. Între drumurile la școală, antrenamentele de fotbal și munții de rufe, abia am timp să respir,” povestește Maria, în vârstă de 36 de ani. Aveam 25 de ani când l-am cunoscut pe Alex. Majoritatea prietenelor mele erau deja căsătorite și simțeam că rămân în urmă.
