În dimineața în care am plecat de lângă tata, am înțeles cât de greu este să alegi să nu te pierzi pe tine
Am trăit ani întregi având grijă de tatăl meu bolnav, până când am ajuns să nu mă mai recunosc nici în oglindă, nici în propria casă. Când am decis să plec pentru câteva luni, familia mea a numit asta abandon, deși eu simțeam că era ultima mea șansă să supraviețuiesc. Încă mă întreb dacă liniștea mea poate justifica durerea pe care a provocat-o această alegere.