Am refuzat să-i dau cumnatului economiile mele, iar soțul meu a privit în tăcere cum familia lui mă lovea. Tata a venit după mine și copil
— Dă telefonul încoace și faci transferul acum!
Soacra mea m-a apucat de braț atât de tare, încât am scăpat cana. S-a spart lângă papucii lui Adrian. El s-a uitat la cioburi, apoi la mine, dar n-a mișcat un deget. Din dormitor, băiatul nostru a început să plângă.
— Adrian, spune-le să plece, am zis.
Soțul meu și-a frecat fruntea.
— Elena, nu mai face și tu scandal. Sunt banii noștri, până la urmă.
Erau optsprezece mii de lei. Îi strânsesem în aproape trei ani, din ture suplimentare la supermarket și din banii primiți de ziua mea de la tata. Îi țineam într-un cont separat. Nu pentru vreo aventură, nu ca să fug. Pentru dentist, pentru boală, pentru o iarnă în care n-ar mai fi ajuns salariile.
Prima mea greșeală, după ei, fusese că aveam banii. A doua, că nu voiam să-i dau lui Sorin.
Cumnatul meu întârziase cu ratele la o dubă cumpărată pentru transporturi. Asta ne spusese la început. Pe urmă aflasem de împrumuturi, de niște pariuri și de bani luați de la colegi. Mereu apărea încă o datorie.
Cu un an înainte îi dădusem deja patru mii de lei. N-am mai văzut niciun leu.
— Acum e altceva, zisese Adrian în seara precedentă. Îi iau duba. Rămâne fără pâine.
— Și noi cu ce rămânem dacă pățește Matei ceva?
Nu mi-a răspuns. A doua zi venise cu maică-sa și cu fratele lui.
Eu încă purtam bluza de serviciu. Pe aragaz fierbeau cartofii, iar Matei colora la masa din bucătărie. Viorica nici nu-și dăduse haina jos.
— În familia asta ne ajutăm, mi-a spus.
— Ne ajutăm sau plătesc eu de fiecare dată?
Atunci Sorin a împins scaunul de lângă mine.
— Ai grijă cum vorbești. Nu te-a făcut Adrian cucoană ca să ne ții tu lecții.
Cucoană. Eu, care mă uitam la prețul iaurturilor și îmi întorceam paltonul pe dos ca să-i cos căptușeala.
Când discuția s-a încins, l-am trimis pe Matei în dormitor. Apoi i-am scris tatei, cu telefonul ascuns lângă șold: «Vino, te rog. Mi-e frică.»
Locuia la zece minute distanță. Nu-i mai trimisesem niciodată un asemenea mesaj.
Viorica a văzut telefonul și s-a repezit la el. Atunci s-a spart cana.
Mi-am smuls brațul, dar Sorin s-a pus în ușa bucătăriei.
— Până nu lămurim, nu pleacă nimeni.
Am încercat să trec spre copil. M-a împins înapoi cu palma în umăr. M-am lovit de marginea dulapului.
— Adrian!
N-am să uit cum stătea lângă frigider, cu mâinile în buzunare.
— Sorin, hai, mă, ușor, a murmurat.
Atât.
Nu i-a dat mâna la o parte. Nu mi-a făcut loc. Iar mie, culmea, tot îmi venea să-i cer voie să mă duc la copil.
Tata a sunat la ușă după câteva minute. Sorin i-a deschis, convins probabil că venise încă cineva care să mă înduplece.
Tata s-a uitat la cioburi, la brațul meu, apoi la Matei, care ieșise plângând din dormitor.
— Elena, ia copilul și geaca.
— Nu hotărăști dumneata în casa mea, a zis Adrian.
Era apartamentul nostru, cumpărat cu credit. Pentru prima dată în seara aceea, soțul meu ridicase vocea. Nu ca să mă apere.
Tata a scos telefonul.
— Dacă nu le lăsați să iasă, sun la poliție.
Nu a țipat. Tocmai liniștea lui m-a ajutat să mă mișc. Am luat actele din sertar, geaca lui Matei și medicamentul lui pentru alergie. Restul a rămas acolo.
Pe scări, băiatul îl ținea pe tata de haină.
— Bunicule, vine și tati?
Tata m-a privit o clipă.
— Acum mergem noi acasă.
În seara aceea am dormit pe canapeaua pe care învățasem pentru bac. Tata ne-a pus cearșafuri curate și a încălzit o supă. Nu mi-a zis că mă avertizase. Mi-a adus doar o pungă cu gheață pentru braț.
A doua zi am mers la medic, apoi la poliție. Cu mâinile încă tremurând, am povestit tot.
Adrian m-a sunat de multe ori. Îmi spunea că Sorin fusese nervos, că mama lui avea tensiune, că distrug familia pentru niște bani.
Nu m-a întrebat dacă mă mai durea umărul.
Am cerut divorțul. Încă plătesc partea mea de rată, încă strâng bonuri și acte pentru avocat. Nu s-a rezolvat viața mea peste noapte. Dar Matei doarme fără să tresară la fiecare voce ridicată.
Mă întreb uneori cât aș mai fi rămas dacă tata nu venea. Câte femei ajung să creadă că, pentru a ține familia întreagă, trebuie să se lase pe ele bucăți?