„Mama Mă Amenință cu Dezmoștenirea Dacă Nu Îi Ofer un Nepot Curând”

Andreea stătea la masa mică și rotundă din bucătărie, degetele ei bătând nervos în lemn. Soarele dimineții strălucea prin fereastră, aruncând umbre lungi pe podea. Era o zi frumoasă afară, dar înăuntru, atmosfera era tensionată.

Mama ei, Maria, stătea în fața ei, cu o expresie severă și neînduplecată. „Andreea, trebuie să vorbim despre viitorul tău,” începu Maria, cu o voce fermă. „Știi cât de importantă este familia pentru mine și întotdeauna am visat să am nepoți.”

Andreea oftă, știind unde se îndrepta această conversație. O avusese de multe ori înainte. „Mamă, am doar 28 de ani. Am o carieră pe care o iubesc și nu sunt pregătită să am copii încă,” răspunse ea, încercând să-și păstreze vocea calmă.

Ochii Mariei se îngustară. „Ți-am dat destul timp să ‘te regăsești’ și să-ți urmezi cariera. E timpul să te așezi la casa ta și să începi o familie. Dacă nu, mă tem că va trebui să iau măsuri drastice.”

Inima Andreei se strânse. „Ce vrei să spui prin măsuri drastice?” întrebă ea cu prudență.

„Vreau să spun că dacă nu îmi oferi un nepot curând, nu voi avea de ales decât să te dezmoștenesc,” declară Maria rece.

Andreea nu putea să creadă ce auzea. Propria ei mamă o amenința cu dezmoștenirea doar pentru că nu era pregătită să aibă copii. „Nu poți fi serioasă,” bâigui ea.

„Sunt foarte serioasă, Andreea. Ori un nepot, ori nimic. Tu decizi.”

Restul zilei trecu într-o ceață pentru Andreea. Se simțea prinsă, sfâșiată între dorința de a-și trăi viața după propriile reguli și teama de a-și pierde moștenirea. Se gândi la iubitul ei, Radu, și se întrebă ce ar crede el despre toate acestea. Discutaseră despre copii, dar amândoi erau de acord să mai aștepte câțiva ani.

Seara aceea, Andreea se întâlni cu Radu la o cafenea liniștită pentru a discuta situația. Îi explică ultimatumul mamei sale, cu vocea tremurând de emoție.

Radu îi luă mâna, cu o expresie îngrijorată. „Andreea, asta e incredibil. E viața ta și ar trebui să o trăiești cum vrei tu. Mama ta nu poate dicta când ar trebui să ai copii.”

„Știu,” răspunse Andreea, „dar nu vreau să-mi pierd familia din cauza asta.”

Discutară ore în șir, cântărindu-și opțiunile, dar când se despărțiră în acea noapte, un sentiment greu de neliniște se așeză peste Andreea.

Săptămânile se transformară în luni și presiunea din partea mamei sale doar creștea. Andreea se simțea din ce în ce mai anxioasă și deprimată pe măsură ce timpul trecea. Își iubea mama, dar nu putea să se forțeze să aibă un copil doar pentru a o mulțumi.

În cele din urmă, tensiunea deveni prea mare. Relația dintre Andreea și Radu începu să sufere și într-o zi dureroasă, deciseră să meargă pe drumuri separate. Despărțirea o lăsă pe Andreea devastată, dar știa că nu putea să-l tragă pe Radu în drama ei familială mai mult.

Cât despre Maria, ea rămase neînduplecată în poziția ei. Fără niciun nepot la orizont, își duse amenințarea la îndeplinire. Andreea fu oficial dezmoștenită.

Singură și cu inima frântă, Andreea încercă să-și refacă viața. Se concentră pe cariera ei și pe prieteni, dar ruptura dintre ea și mama ei părea ireparabilă. Își pierduse partenerul, moștenirea și era pe punctul de a-și pierde familia—totul pentru că viziunea ei despre fericire nu se aliniază cu a altcuiva.