Am crezut ani la rând că pot ține familia asta în picioare, chiar dacă trăiam cu frica în casă și cu rușinea lipită de mine ca o a doua piele. În noaptea în care am sunat la 112, am înțeles că dacă mai rămân, nu mă pierd doar pe mine, îi pierd și pe copiii mei. Acum stau cu ei într-o cameră la părinții mei, într-un alt oraș, cu bani puțini și procese pe cap, dar pentru prima dată de mult, dormim fără să tresărim la fiecare zgomot.