N-am vrut niciodată să fiu mamă, iar când testul de sarcină s-a pozat cu două linii în fața mea, viața mea s-a rupt în două. În loc să mă țină de mână, omul de lângă mine a plecat exact când frica mea era mai mare, iar mama a fost cea care m-a adunat de pe jos, la propriu și la figurat. Mult timp nu mi-am putut iubi fiica așa cum credeam că ar trebui, și încă mă doare să spun asta, dar am luptat cu panica, cu rușinea și cu mine însămi ca să nu o pierd și pe ea, și pe mine.