Mă numesc Irina și, după douăzeci de ani, mi-am revăzut tatăl care a plecat când aveam șapte ani. Întâlnirea noastră a fost plină de tăceri apăsătoare, regrete nespuse și întrebări fără răspuns. Povestea mea este despre absență, dorința de apartenență și lupta de a ierta.