Mă numesc Doru și, acum un an, mi-am pierdut fiica, pe Ilinca, într-un accident rutier. Povestea mea este despre lupta cu furia, vinovăția și neputința, dar și despre drumul anevoios spre iertare. Prin suferință, am descoperit ce înseamnă să fii om și să cauți sens acolo unde pare că nu mai există nimic.
Într-o noapte rece de iarnă, am fost martor la un accident care mi-a schimbat viața pentru totdeauna. Am sărit de pe un pod în apele înghețate ale Dâmboviței ca să salvez o fetiță, iar decizia mea a declanșat conflicte neașteptate în familie și în sufletul meu. Povestea mea este despre curaj, frică, și prețul pe care îl plătim când alegem să nu rămânem indiferenți.
Într-o noapte ploioasă, după o tură epuizantă la spital, am trecut pe lângă o barieră de poliție fără să bănuiesc că viața mea urma să se schimbe pentru totdeauna. Câteva minute mai târziu, am primit un telefon care mi-a sfâșiat sufletul: fiul meu, Vlad, fusese victima unui accident chiar acolo, sub ochii mei orbiți de oboseală și grabă. Povestea mea este despre vină, neputință și încercarea de a găsi iertare într-o lume care nu-ți oferă răspunsuri.
