Într-o zi ploioasă, fiul meu Radu a trecut pe lângă mine pe stradă fără să mă recunoască, iar sufletul mi s-a sfâșiat. Am crescut singură un copil într-o lume care nu iartă, sacrificând totul pentru el, doar ca să ajung să fiu o străină în ochii lui. Povestea mea e despre dragoste, renunțare și întrebarea care mă macină: oare iubirea de mamă e vreodată de ajuns?
Într-o duminică dimineață, am copt brioșe cu brânză pentru fiul meu, sperând să-l surprind și să refacem legătura pierdută. Ajunsă la ușa apartamentului lui, am bătut cu inima strânsă, dar răspunsul a fost doar tăcerea și o ușă încuiată. Povestea mea este despre dorul de recunoștință, fragilitatea iubirii materne și singurătatea care se strecoară în sufletul unei mame.
Mihai, fratele mamei mele, s-a întors dintr-o lungă ședere în străinătate din cauza unei boli grave care l-a împiedicat să-și continue munca. Economiiile pe care le-a adus cu el s-au topit rapid, cheltuite în mare parte pe tratamente medicale private costisitoare. Fără sprijin din partea copiilor săi și cu costurile ridicate ale îngrijirii medicale, Mihai s-a confruntat cu o realitate dificilă. Această poveste explorează complexitățile dinamicii familiale, sistemului de îngrijire medicală și rezultatelor neașteptate ale acțiunilor întreprinse cu bune intenții.
