Mă numesc Radu și am ales să devin tată, deși lumea mi-a spus că nu am dreptul. Povestea mea și a lui Darius, băiatul cu autism pe care l-am adoptat, este despre luptă, prejudecăți și dragoste necondiționată. Împreună, am învățat să ne regăsim speranța în ciuda tuturor piedicilor.
Am fost mereu privit ca un străin în propriul meu oraș, dar nimic nu m-a pregătit pentru momentul în care l-am întâlnit pe Radu, băiatul cu ochi mari și tăcuți, abandonat de toți. Povestea noastră nu e una obișnuită: eu, Vlad, un bărbat singur și homosexual, am ales să adopt un copil cu autism, într-o lume care ne-a spus mereu că nu suntem suficienți. Împreună am învățat ce înseamnă să iubești fără condiții, să lupți cu prejudecățile și să găsești lumină acolo unde alții văd doar umbre.
Mă numesc Ana și, într-o noapte rece de februarie, viața mea s-a schimbat pentru totdeauna când soțul meu, Vlad, a plecat fără să privească înapoi, lăsându-mă singură cu gemenii noștri, Radu și Ilinca, proaspăt diagnosticați cu autism. Am învățat să lupt cu prejudecățile, să mă zbat pentru fiecare pas mic pe care îl făceau copiii mei și să găsesc puterea de a merge mai departe chiar și atunci când totul părea pierdut. Povestea mea este despre curaj, disperare, speranță și întrebarea care mă macină: cât de mult poate duce o inimă de mamă înainte să se frângă?
