Am rămas singură în apartamentul în care mi-am crescut copiii și am descoperit că tăcerea poate răni mai tare decât orice ceartă. M-am agățat de rolul de mamă necesară, până când am înțeles că iubirea nu înseamnă să țin oamenii lângă mine cu vinovăție. Între singurătate, credință și iertare, am încercat să-mi construiesc o viață care să-mi aparțină și mie.