În fiecare dimineață, mă grăbesc spre serviciu, nu doar pentru a-mi câștiga existența, ci pentru a scăpa de atmosfera apăsătoare de acasă. Soțul meu, Sorin, mă sufocă cu reproșuri și neîncredere, iar eu port o mască de fericire în fața copiilor și a lumii. Povestea mea este despre curajul de a recunoaște durerea și despre întrebarea dacă voi găsi vreodată puterea să-mi schimb viața.
Mă trezesc în fiecare dimineață cu inima strânsă, știind că urmează o nouă zi în care trebuie să mă prefac că totul e bine. Soțul meu, Vlad, nu mai e demult omul de care m-am îndrăgostit, iar acasă nu mai simt decât presiune și neînțelegere. La serviciu, printre dosare și colegi, am găsit singurul loc unde pot respira cu adevărat.
Bârfele se răspândesc adesea ca focul în comunitățile mici, purtând cu ele tot felul de zvonuri și povești locale. Întotdeauna mi s-a părut ciudat să realizez că persoana despre care vorbea vecina mea era cineva pe care îl cunoșteam bine.
– Salut, Ana. Ce mai faci? Ceva nou?
Multe femei din România se află pe punctul de a-și părăsi soții, dar ezită să facă pasul final. Fiecare are propriile motive pentru această luptă internă.
De data aceasta, m-a acuzat că nu mă pot înțelege cu mama lui. Dar fosta lui soție se înțelegea foarte bine cu ea! Totuși, spre deosebire de ea, eu refuz să mă dedic constant familiei lui.
Bianca fusese căsătorită cu Ionel aproape 25 de ani, împărtășind doi copii adulți și chiar un nepot. Pentru lumea exterioară, erau imaginea unei familii perfecte. Cu toate acestea, Bianca nu l-a iubit niciodată cu adevărat pe Ionel. Căsătorită la 19 ani, a fost cucerită de curtenirea insistentă a acestuia, în ciuda faptului că inima ei aparținea altuia. Aceasta este povestea unei decizii care promitea libertate, dar a condus la izolare și regret.
