Mă numesc Larisa și încă simt în piept ziua în care mama a plecat, iar tata a adus-o pe Mariana în casa noastră. Printre lacrimi, certuri și promisiuni nerespectate, am încercat să-mi găsesc locul și să înțeleg ce înseamnă familia. Povestea mea e despre cum am învățat să iert, să mă ridic și să caut fericirea dincolo de așteptările celorlalți.
Mă numesc Irina și povestea mea începe într-o seară de toamnă, când am aflat că tatăl meu urma să se recăsătorească la doar un an după moartea mamei. Între conflictele cu noua mea mamă vitregă, relația toxică cu Vlad și căutarea propriei identități, am fost nevoită să mă confrunt cu adevărul despre ce înseamnă cu adevărat fericirea. Povestea mea este despre curajul de a privi dincolo de aparențe și despre lupta de a-mi regăsi echilibrul într-o lume care părea să se destrame.
Mă numesc Irina și povestea mea începe într-o seară ploioasă de noiembrie, când am realizat că, deși am tot căutat iubirea adevărată, parcă nu reușesc să găsesc niciodată omul potrivit. Între presiunea familiei, așteptările prietenilor și propriile mele temeri, am ajuns să mă simt prinsă între două lumi: cea în care trebuie să fiu „fata cuminte” și cea în care vreau să-mi urmez inima. Povestea mea e despre lupta cu prejudecățile, cu singurătatea și cu dorința de a fi iubită pentru cine sunt cu adevărat.
Când ne-am căsătorit, aveam 27 de ani, iar soțul meu era cu un an mai mare. Acum, sărbătorim a cincea aniversare a căsătoriei noastre. Locuim într-un apartament mic cu o cameră.
