Mă numesc Vlad și încă îmi amintesc cum, într-o seară ploioasă de noiembrie, am spart faianța din baie cu un baros, orbit de furie și nedreptate. Proprietarul, domnul Ilie, refuza să-mi returneze garanția pentru o pată minusculă pe perete, iar eu am simțit că nu mai am nimic de pierdut. Povestea mea e despre limite, umilință și ce se întâmplă când oamenii ajung la capătul răbdării.
Am fost gazda unui cuplu de tineri veniți din provincie, timp de aproape opt ani. Relația noastră a fost mereu corectă, dar niciodată apropiată, iar viața lor discretă mi-a stârnit mereu curiozitatea și, uneori, îngrijorarea. Povestea mea este despre singurătate, compromisuri și despre ce înseamnă cu adevărat să împarți un acoperiș cu străini.
Într-o zi ploioasă de noiembrie, am ajuns la capătul răbdării după luni întregi de abuzuri din partea proprietarului. Povestea mea este despre nedreptate, furie și decizia de a nu mai accepta să fiu călcat în picioare. Am lăsat în urmă nu doar un apartament, ci și o parte din mine, întrebându-mă dacă răzbunarea aduce vreodată liniște.
