Situația este următoarea. Când fiica mea a născut, am încercat să o ajut: am stat cu nepoata mea, am dus-o la plimbare, am hrănit-o și am făcut rufele. Am încercat să fac totul pentru ca fiica mea să se poată odihni, pentru că știu cât de greu este să ai grijă de un copil mic. Dar apoi ajutorul meu a fost luat de-a gata. Fiica mea și soțul ei au început să iasă mai des, presupunând că voi fi mereu acolo pentru a avea grijă de copilul lor. În cele din urmă, a trebuit să pun piciorul în prag și să le spun că am propria mea viață și planuri.