Am trăit mereu cu sentimentul că nu mă încadrez în tiparele impuse de ceilalți. Când am fost confundată cu bona propriului meu copil, am simțit cum se prăbușește tot ce credeam despre mine și despre lume. Povestea mea este despre lupta cu prejudecățile, despre familie și despre regăsirea propriei identități.
M-am născut într-o familie tradițională din Ploiești, unde așteptările despre cum ar trebui să fie un băiat sau o fată erau la fel de clare ca lumina zilei. Încă de mic, am simțit că nu mă potrivesc în tiparele impuse de ceilalți, iar o fotografie de familie a devenit, fără să vreau, simbolul confuziei și al durerii mele. Povestea mea este despre identitate, acceptare și lupta de a fi văzut cu adevărat, dincolo de aparențe.
Încă nu mă pot reveni după întâlnirea care a mers îngrozitor de rău. A fost a cincea noastră întâlnire. Am fost deja la cinema, pizzerie, am călărit în parc și am petrecut o seară într-o cafenea primitoare. Dar în timpul cinei
