Mi-am petrecut copilăria într-un centru de plasament, cu sufletul sfâșiat de dorința de a-mi cunoaște părinții adevărați. După mulți ani, mi-am regăsit părinții biologici, dar atunci când am stat cu ei la aceeași masă, nu au avut habar cine sunt. Încă mă lupt cu durerea abandonului, dar mă întreb mereu – ce înseamnă cu adevărat familia?
Sunt Gergă, un băiat crescut în grija statului, mereu cu ochii la ușă, sperând că într-o zi cineva va intra și va spune: „Te iau acasă.” Am trăit ani de zile cu teama de a nu fi dorit, până când o familie neașteptată mi-a întins mâna, dar nici atunci liniștea nu a venit ușor. Povestea mea e despre lupta de a găsi iubire și apartenență într-o lume care pare să te respingă la fiecare pas.
Mă numesc Vlad și am șapte ani. Povestea mea începe într-o seară rece, când am fost despărțit de surorile mele și dus într-o casă străină, cu miros de supă și pereți goi. De atunci, tot ce-mi doresc este să găsesc o familie care să mă iubească și să mă accepte, chiar dacă nu sunt perfect.
