Mihai a murit acum doi ani, lăsând-o în urmă pe Ana și pe cei doi copii mici ai lor, Andreea și Radu. Moartea lui a fost bruscă și tragică, într-un loc unde ar fi trebuit să fie în siguranță. Acum, Ana se confruntă cu presiuni constante din partea soacrei sale pentru a rămâne singură în onoarea memoriei lui Mihai.
Am crezut întotdeauna că, chiar și atunci când iubirea se estompează între un bărbat și o femeie, aceștia ar rămâne împreună de dragul copiilor lor, asigurându-se că aceștia cresc într-o familie completă. După peste 10 ani de căsătorie, am înfruntat multe provocări împreună. Ne-am construit un cămin, și am adus pe lume trei copii. Mi-am visat o familie numeroasă, iar soțul meu, George, părea încântat la nașterea fiecărui copil. Dar niciodată nu mi-am imaginat o zi în care el ar decide să ne lase în urmă.
Acum câteva săptămâni, am trăit un vis atât de viu încât părea o premoniție. În vis, am văzut copii jucându-se într-un parc sub soarele strălucitor al după-amiezii. Erau leagăne, o cutie cu nisip și tobogane. Printre ei era un băiat, plin de entuziasm, dar vizibil anxios. Purta o căciulă roșie strălucitoare care părea prea mare pentru capul lui. Acest vis, bântuitor în claritatea sa, m-a condus la o realizare profundă despre relația mea cu soțul meu, Ștefan, și deciziile dificile cu care ne confruntăm împreună.
După ani de căsnicie, eu și Raluca am decis să ne despărțim. Separarea noastră a fost amiabilă, rezultând dintr-o deconectare treptată și rutina zilnică care ne-a transformat mai mult în colegi de cameră decât în iubiți. În ciuda divorțului, circumstanțele au făcut ca Raluca să petreacă ocazional noaptea pentru binele copiilor. Cu toate acestea, într-o seară, copiii noștri, Matei și Sofia, au pus o întrebare care m-a lăsat, pe mine, Andrei, luptându-mă cu vinovăția și nopți nedormite.
