Încă de mică am simțit că nu am loc la masa familiei, deși eram mereu acolo, încercând să-i împac pe toți. Povestesc despre lupta mea de a fi auzită și văzută printre cei dragi, despre durerea tăcută și curajul de a mă ridica împotriva rolului de „copil invizibil”. Aceasta este confesiunea unei fiice care a învățat să-și ceară dreptul la lumină.