Mă numesc Vlad și am crescut între pereți reci de orfelinat și promisiuni spulberate. Povestea mea este despre lupta de a-mi găsi locul într-o lume care părea să mă respingă la fiecare pas, despre trădări, speranță și curajul de a ierta. Am învățat că familia nu înseamnă doar sânge, ci și suflet, iar drumul spre vindecare e plin de încercări.
M-am născut cu o boală genetică rară și am fost abandonat la maternitate. Viața mea a însemnat orfelinate, familii temporare și o luptă continuă pentru acceptare. Povestea mea e despre durere, speranță și căutarea propriei identități într-o lume care nu m-a vrut de la început.
Am crescut fără să simt vreodată căldura unei mame, deși ea era mereu aproape, fizic. Între noi a existat mereu un zid invizibil, construit din absență, tăceri și promisiuni nerespectate. Acum, adult fiind, am ales să-i spun mamei că singurul lucru pe care îl poate aștepta de la mine este un cadou de ziua ei – și nimic mai mult.
