Aveam douăzeci de ani când m-am căsătorit cu Radu, crezând că dragostea va fi de ajuns. Viața cu soacra și soțul meu într-un apartament mic din București s-a transformat într-o luptă zilnică pentru respect și independență. Un singur dialog la masa din bucătărie mi-a schimbat viața pentru totdeauna.
M-am căsătorit cu Ionuț la douăzeci de ani, orbită de dragoste și speranță. Am ajuns să locuiesc cu părinții lui, iar o decizie financiară luată peste capul meu mi-a zdruncinat întreaga existență. Povestea mea e despre vocea pierdută într-o familie, despre curajul de a pleca și despre ce înseamnă, cu adevărat, să fii ascultat.
Am fugit din România acum douăzeci de ani, sperând la o viață mai bună pentru mine și fiica mea, Irina. Acum, când tot ce-mi doresc e să mă întorc acasă, descopăr că Irina și soțul ei refuză să preia creditul pentru apartamentul nostru din București, deși au posibilitatea. Mă simt prinsă între vinovăție, dor și o familie care nu mai pare a mea.
Am intrat în familia lui Vlad cu inima plină de speranță, dar am descoperit curând că nu dragostea, ci presiunea și așteptările celorlalți aveau să-mi dicteze viața. O discuție tensionată despre un credit m-a făcut să-mi pun la îndoială locul în acea casă și să iau o decizie radicală. Povestea mea este despre curaj, limite personale și regăsirea propriei voci.
